Un acatist pentru tine

La tainica oră, când iedera inelează trupul falnicei biserici,

eu îngenunchiez rostind un acatist pentru tine...

Tu nu poți fi uitat – ținut al Sălăuței binecuvântat;

cu aspre costișe, blânde coline și inepuizabile grădini cu păuni

peste care noaptea se întrerupe sonor

grăbind sacerdoții spre diurne izbânzi, spre rugăciuni.

Tablou

Sub soarele pătat, sumă imperfectă de lumini.

Păsări par a fi. Ciugulesc firimituri din palma unui pustnic.

Firimituri de cer înmiresmează râul,

pe mal o masă simplă, garnisită cu pâini irenice...

în jur sărmanii pământului!

Pâlcuri de suflete

Pe o costișă printre pomi

pâlcuri de suflete îngenunchiză în iarba cu soare.

Nu există nicio absență... Nimburile în deplină concordie

fac mătănii.

Toaca alarmează vrăbiile insulei

intrate în ilustrate prin ferăstruica după-amiezii

introvertită la ierurgie.

Schit la Buscatu

Mea culpa! Mărul ascundea drama. Eu sunt vinovat.

Urmat-am deșartul îndemn. Zumzăindu-mi reproșuri,

albinele zboară către colina cu iarba înclinată în acalmia

seninului.

Respect inexplicabilul acestui schit ce s-a construit pe sine

dintr-un singur lemn. Spășit mă apropiu de Domnul. Aleluia!

Schit pe Meseș

Tot ce e frumos în cartea mea arde

Cenușa se scurge într-o stea depărtată.

Bună seara!

Priviți cerul, noile combinații estetice.

În livada unui schit voi fi îngropat.

Mă vor umbri

puieții de cireș.

Iarba nouă va plânge urcând dealul, urcând valea.

Poem

E oare ceață deasupra apei?

Râul se stinge-n frunzare vechi, aproape de casa copilăriei.

Intru în pridvor, icoana mă sărută și plânge.

Pe masă-i candela albastrului imens .

Din afară nu se disting parcelele de cer

locuite încă de pe acum de suflete curate.

Podul

Trenul trece pe pod. Podul e stacojiu.

Un scurt fluierat dă înainte, dă înapoi.

La dreapta – o băltoacă plină cu mormoloci. La stânga,

stiva de grinzi uzate.

Mirosul de păcură se subțiază în pripă.

Credeți în această zi! Cu ea liniștiți puteți ajunge

la destinație.

Străbunii

Plecând la război ei ne-au lăsat: biserica, școala, biblioteca,

munții, fântânile, turmele de oi.

Distanțele străbătute prin zăpadă și frig

cu vremea au căzut din hărțile

de pe pereți!