În fiecare dimineaţă, de câteva zile, doamna Lucreţia din comuna Lechinţa se urcă pe trenul de 10.30 şi pleacă la băi, la nămol. Ajunge în Sărăţel şi de acolo, cale de vreo 3-4 km, pe sub pădure, ajunge în „masivul de sare – zonă protejată”, respectiv, la băi. Uneori o mai ia câte o maşină şi ajunge mai repede acolo unde de mulţi ani îşi tămăduieşte reumatismul. La Sărăţel se poate ajunge foarte uşor. De pe naţionala de Reghin o iei la stânga şi, pe un drum judeţean bine întreţinut, pe sub pădurea care adăpostea, prin secolul al X-lea o cetate medievală (prof. Dănilă făcuse aici săpături prin anii 70), ajungi într-o zonă care miroase a sănătate. O sănătate care, deocamdată, nu este pusă în adevărata ei valoare. Sus, lângă pădure, familia Drăguş, proprietarii terenului, au amenajat o bază de agrement şi tratament, cu nămol, cu bazin cu apă sărată, spaţii pentru grătare etc. Dar marea masă a bolnavilor vin la vale, la răchită. Este o zonă aflată sub administraţia a trei primării, respectiv, Bistriţa, Mărişelu şi Şieu Măgheruş. Aici, zi de zi, zeci şi zeci de oameni, nu numai bătrâni ci şi tineri şi copii, sunt prezenţi să-şi petreacă zile de concediu ori spre a-şi îngriji de sănătate. Din Bistriţa, ori din satele învecinate sau de mai departe, lumea vine la băi. La nămolul despre care spun că este mult mai tămăduitor decât cel de la Techiergiol. Este o plajă de sare lângă care s-a făcut un baraj pentru a opri apa sărată. La câteva sute de metri este şi râul Şieu, unde cei mici pot face baie. Bazinul cu apă sărată este plin de oameni care, după tratamentul cu nămol, urmează a doua procedură cu apă sărată. În această zonă, o adevărată Poiană a lui Iocan, se discută, se pun întrebări, se cer explicaţii.

Doamna Nela este din zonă. Ştie de la părinţi şi bunici de aceste băi, iar în urmă cu vreo 60 ani erau şi amenajate cu scândură de stejar. Oare de ce nu s-ar putea şi acum aşa ceva, aşa cum primarul din Beclean a amenajat Băile de la Figa, se întreabă un bătrân cu ochelari fumurii. Aici, nămolul este mai bun, iar apa sărată constituie un adevărat medicament. Ar fi bine pentru bistriţeni să fie amenajată această zonă, intervine un bărbat de vreo 70 ani, care are deja la activ şapte şedinţe. „S-a făcut şi în Bistriţa, am fost la Schulerwald, e foarte frumos, poţi să te odihneşti, să faci un grătar. Dar cred că, pentru sănătatea noastră, a reumaticilor, ar fi un lucru deosebit, ca şi aici, aproape de municipiu, zona să devină o staţiune de tratament. Nu ştiu al cui o fi terenul, dar ar trebui făcut ceva”, e de părere un altul.

Am întâlnit la Sărăţel categorii diferite de oameni. Medici care preferă să vină aici pentru nămol şi apă sărată, bolnavi care, după 7-10 şedinţe şi-au ameliorat sănătatea, patroni de firme, studenţi şi foarte mulţi pensionari. Spre informarea doritorilor, să spunem că terenul din această zonă este proprietate particulară şi, ca atare, este mai dificil să se facă demersurile pentru cumpărarea acestuia şi de aici toate celelalte.

La Sărăţel, la 10 km de Bistriţa, se află un important zăcământ de sănătate. Cum şi cine îl exploatează?, este întrebarea pe care şi-o pun cei care ajung aici.