Mă ning colindele în suflet

Cu fulgi de dor aduşi de sus,

Azi, îngerii coboară în cuvinte

Să ni-L vestească pe Iisus.

Mă ning colindele întruna

Şi iarna-mi ţine cald acum,

Pe vatra noastră ard cărbunii

În noaptea sfântă de Crăciun.

În fiecare an Iisus se naşte,

În Betleemul casei noastre dragi,

Îl mângâie colindele în leagăn

Şi daruri îi aduc bătrânii magi.

Mă ning colindele ca anii

Şi fulgii lor în datini se topesc,

Se duc şi vin ca apele prin veacuri

Şi –n nemurire toate se opresc.

Veniţi, colindători, că sunt acasă

Şi poarta e deschisă-n larg,

Veniţi, că-i vremea de colinde

Şi vă atept la mine-n prag.