A pământ bogat şi reavăn mirosea,

A pământ sfinţit de raze-nvăpăiate

Şi a rouă descântată-n vas de peruzea,

Pentru leacul suferinţelor dintâi;

Mirosea şi a tinere ierburi de leac

Strânse din adâncul adânc al pădurilor,

Şi a mireasmă de roşie petală de mac

Scuturată în poala tăcutelor holde;

A pere coapte, a miez de nuci bătute,

A struguri busuioacă şi proaspătă otavă

Cosită ş-adunată în doinele ştiute;

A holdă secerată şi a pâine rumenită,

A busuioc, din struţul popii, mirosea,

A cald omăt ce-nfăşura întinsul,

În care sfântul bob de grâu se odihnea

În tihna pregătirii de nouă încolţire;

A linişte de prunc blagoslovit,

A rugăciuni şi-a nopţi cu lampa trasă,

A tânăr trup în lacrimă sfinţit,

Când nu răzbea să curme întreaga suferinţă.