Polemicile privind anumite decizii ale capilor USR nu mai contenesc. Mediul

virtual, presa scrisă şi televizunile sînt asaltate în ultimele zile de

luări de poziţie. Pro sau contra conducerii USR zeci de articole, sute de

semnături, poziţionări, cometarii, comentarii la comentarii. Că o fi

bine, că o fi rău, cu leul pe timbru şi timbrul pe carte, cu premiul la

unul sau la altul, entuziasmul scriitorimii entuziasmează.

Dacă un propozabil la Nobel merită Eminescu, dacă Eminescu are valoare,

dacă valoarea Eminescului nu-l descalifică pe propozabil şi multe asemenea

întrebări. Vorbesc aici de premiul de la Botoşani, pe care Gabriel Chifu

l-a însuşit. Mă uit apoi pe lista cîştigătorilor din anii trecuţi.

Meditez. Cu siguranţă Chifu merită să stea alături de ei. Pentru M.C. ar

fi puţin peste mînecă. M.C. e propozabilul, cel pentru care un asemenea

premiu ar însemna o bătaie pe umăr. Cum s-ar întîlni cu un prieten din

tinereţe iar acesta s-ar repezi să-l recunoască, ba l-ar şi pupăci pe

obraji.

De aici gluma se îngroaşe. Propozabilul are mulţi amici, toţi l-ar

pupăci şi toţi l-ar bate pe umăr. Unii sînt membri, alţii nu sînt. Dar

toţi ar dori să-l bată pe umăr cum ar fi. Iată ce cineva îi

deranjează. Cineva are autoritate formală. E tocmai episcopul marii

biserici canonice. Închinătorii la cele sfinte îi înţeleg mesajele,

predicile, ceilalţi, mai copilăroşi, scot limba în biserică, şoptesc

printre rînduri, unii chiar fluieră.

În jurul bisericii se învîrt protestanţii. Grupuleţe constituite

ad-hoc, formaţii artistice coordonate de predicatori, pastori cu facultatea

făcută pe la cine ştie ce universitate de prestigiu, sau pur şi simplu

radicalizaţi, fără cunoştinţe în domeniul religiei. Unii recunosc că

ar fi dorit să fie creştini ortodocşi, doar că nu au primit botezul la

timp, alţii se mîndresc că botezaţi fiind nu acceptă botezul decît la

maturitate, că se vor boteza ei dar nu în cristelniţa asta. Că vor face o

altă cristelniţă cît Nilul de mare, unde vor încăpea toţi mîntuiţii

şi vor moşteni ei Împărăţia. Ei nu vor da nici un bănuţ cezarului,

doar zeciuiala conformă scripturii. Şi raiul va fi moştenit de cei

drepţi.

Normal că prozelitismul îşi atinge scopul, normal că prozeliţii

îngroaşe rîndurile. Popa nu şi-a curăţat hainele, a cerut bani la

înmormîntare. Să moară popa!