Izvorului asemenea sunt şi eu

Cutremurat sub stelele de vară

Cu cât e cerul mai fără de vânt

Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară

Nu din afară-i zvon ce mă frământă

Nici din adâncuri nici de sus

O umbră s-a desprins din slavă

Icoana ei în mine a apus

Din ce în ce sunt cercuri mai adânci

Şi mai departe horele pe ape

S-a deşteptat în mine un izvor

Ce nu-l mai pot cuprinde şi încape.

Ioan Alexandru

(„Imnele Transilvaniei”, 1976)