Ce vânzoleală-i aici, la Bistriţa, la marginea lumii !

Cum se mai agită poeţii !

Sunt alegeri la Mişcarea literară şi unii

nu sunt de acord cu alţii.

Toţi au tentaţia scrisului,

dar unii o au şi o susţin

în numele spiritului—

alţii, în cea a strigătului, dar cel puţin

toţi vor să fure raiul

cu ajutorul cuvântului.

Fiecare vede în ochii celuilalt paiul,

numai eu am eterna

problemă a poetului simţit

Că îl jenează din propriul ochi bârna,

mai ales în zilele de iarnă,

când focul lăuntric, irevocabil, i s-a domolit.

De aceea am luat hotărârea dură

ca în aceste vremi de restrişte

să nu mai scriu poeme decât pentru cei ce-s în măsură

şi pot să le citească în linişte.

Prea mi-au ieşit plictisitoare poveşti

şi s-a tot vorbit în şoapte

că poemele mele îndeamnă la nefireşti

libertăţi de noapte.

Doar acest privilegiu am la marginea lumii, eu, celălalt,

omul fără aripi, dezinteresat de înalt.

Citiţi-mă repede şi pe el uitaţi-l iar,

până la viitoarele alegeri, măcar !