Sunt fetele tinere, prietene sau verişoare de-a miresei, cele care o ajută la pregătirea şi cusutul hainelor şi până la ceremonia nunţii, care au loc în satele de pe Valea Bârgăului.

Acum îmi aduc aminte, pentru că la vremea tinereţilor am fost şi eu druşcă pe Pietroasa, la Florica Mogogii, cea mai văzută fată din sat.

Nu orice fată se ducea de druşcă, ci doar cele tinere, din neam ales şi o purtare morală bună. Şi, bineînţeles, să fie ieşite-n sat la horă, dar şi jucate de către feciori.

Aceea care stătea lângă perete şi nu o jucau feciorii..., nici nu avea norocul de a fi druşcă.

Şi aşa că, înainte de stabilirea nunţii, cu vreo două luni înainte, mireasa se pregătea să-şi invite druştele, pentru a o ajuta la cusutul hainelor, dar şi la treburi prin gospodărie.

Druştele vin pe rând, câte două la casa miresei, doar câte o zi din săptămână şi o ajută să coase la cămăşile miriteilor, timp în care se povesteşte de cum va fi la nuntă, dar şi repetă cimpoiturile (strigături) la mire şi mireasă.

Mireasa îşi poate alege cam 12 druşte, dar şi 18, depinde de starea ei materială. Druştele au multe alte atribuţii până la nuntă, dar şi în ziua ceremoniei, de a fi asistentele ei, dar şi domnişoare de onoare.

După ce este anunţată nunta prin vestirilede la Biserică şi data când se cunună mirii la starea civilă, în săptămâna ceremoniei are loc, într-o zi de joi, petrecerea steagului şi umblatul druştelor ca şi chemătoare de a veni oamenii la nuntă.

Aceste fete îmbracă portul popular, cu haine ţărăneşti de pe Bârgău, iar peste gât îşi prind un cindeu (ştergar) lung de bumbac şi cusut cu flori de trandafir sau ţesut şi ales în motive maro-roşu şi negru.

Ele sunt împărţite de către mireasă în grup de câte 6 fete (druşte), din care una era şefă şi i se predă un colac pe care-l poartă sub cindeu pentru a fi descântat la fiecare casă, acolo unde au de chemat oamenii la nuntă.

La fel, acest colac frumos împletit este ţinut ascuns sub ştergar pentru a nu-l fura feciorii din sat.

Care druşcă merge seara la casa miresei fără colac va rămâne de ruşine şi vor vedea şi sătenii aflaţi la ceremonia petrecerii steagului de la mire.

„Bună ziua oameni buni

Ce voi spune nu-i minciuni

Ce voi da eu, să primiţi

Şi frumos să-mi mulţumiţi

Face-ţi bine şi tăceţi

Vorbă multă nu făceţi

Noi de cin suntem trimise

De la înalta împărăteasă

Şi înălţatu împărat

Care dimineaţă s-o sculat

Pe ochi negri s-a spălat

Poale albe o sufulcat

Şi prin sat o alergat

Ca pe duminică seara

Să n-aveţi altă cale şi cărare

Până la înălţatu mare

La un scaun de hodină

Şi un pahar de băutură

Cu mirele şi cu mireasa de-mpreună

Faceţi bine şi veniţi

Ca încă sunteţi poftiţi!

Druştele umblă din casă în casă, iar şefa lor descântă colacul şi cheamă la nuntă pe neamuri, prieteni de-ai mirilor, dar şi pe oficialităţile din sat, pe dascăli, popă şi primarul, ce le primeşte cu drag şi le îmbie cu jinars şi cu alte cofeturi.

Pe drum şi pe uliţe druştele strigă şi cimpoaie pe texte satirice adresate mirilor, dar şi de părere de rău după drăguţii şi drăguţele lăsate.

Druştele di la mireasă

Au mâncat cărniţă grasă

Iar druştele de la mire

Au mâncat carne de câine

Mirele s-a lăudat

C-are o casă şi-un palat

Da noi bine am văzut

Că n-are nici aşternut

Mireşucă, mirese

Lasă, lasă că şi vede

Măritatul nu-i aşe

Măritatul nu-i noroc

Că bărbatu-i bici de foc

Măritatu nu-i ticneală

Că bărbatu-i foc şi parcă.

Spre seară, când druştele sosesc la casa miresei, sunt aşteptate de către aceasta cu zamă fierbinte de găină, plăcintă cu brânză şi jinars,

Mireasa este ajutată să se îmbrace cu un rând de haine ţărăneşti şi laolaltă cu druştele pornesc în alai pe uliţa satului chiuind până la casa mirelui, unde-i duce comasa şi are loc cusutul steagului.