Continuăm seria poeţilor germani contemporani, în traducere în limba română, spre o bună illustrare a fenomenului liric actual din patria lui Goethe şi a lui Schiller. După Ulla Hahn, o poetă ce priveşte lumea din turnul ei de fildeş, sperând în iubirea care va mântui lumea,îl descoperim acum pe Hellmuth Opitz, un poet ce caută înţelesuri noi unor demersuri cotidiene.
Actualitate
Hellmuth Opitz, născut în 1959, trăieşte în Bielefeld, Germania. A studiat la Universitatea din Münster Germanistica și Filosofia. A lucrat ca redactor- şef la o revistă- magazin. A debutat cu volumul de poeme „An unseren Lippengrenzen” ( „La graniţele buzelor noastre” ), în 1982. Dintre alte cărţi publicate, semnalăm: „Entfernungen, Entfernungen” ( „Îndepărtări, Îndepărtări” ), 1984, „Die Städte leuchten“ ( „Oraşele strălucesc” ), 1986, „Die elektrische Nacht” ( „Noaptea electrică” ), 1990, „Gebrauchte Gedichte” ( „Poezii folosite” ), 2003.
Selecţia ce urmează cuprinde texte apărute în volumul „Engel im Herbst mit Orangen” ( „Toamnă cu înger şi portocale” ), apărut la Editura „Pendragon” din Bielefeld, Germania, în 1996, şi reeditat, la aceeaşi editură în 2006. Poeziile lui se dinsting printr-o expresie laconică şi ironică.
PROVENCE, FEHLFARBEN
I. Um Hänge gefaltete
Ortschaften, um Kirchen
in den Berg geschlafene,
den unerhörten Fels
dagegen die Betglocke
schlägt: Das Unerhörtsein
seit Felsen
gedenken.
II. Bauxit, Bauxit, Ocker
wie ausgeblutet tiefe Risse
ins Land. Manchmal Flüsse
darin, flaschengrün, durch
Weinfelder, daraus die Elstern
schwärmen. So schwarzweiss
beflügelt sein.
III. Mit Blaulicht kommen die Tage,
zerschellen an der kühlen Küste
weisser Villen. Von dort tropft
Langeweile ins Warten, das bebildert
ist mit Palmen, Pools, Terrassen,
den blauen Scherben eines anderen Himmels.
PROVENCE, CULORI CARE LIPSESC
I. Așezări încrețite
pe lângă povârnișuri,
în jurul bisericilor
stânca neascultătoare
sfârmată din munte,
iar clopotul de rugăciune
bate și el: Neascultarea
aducere-aminte
de stâncă.
II. Bauxită, bauxită. Ocru
sângele curge în pământ
prin crăpături adânci. Câteodată
acolo sunt râuri, verzi ca sticla,
şi prin vii coţofenele zboară.
A fi înaripat
în alb şi negru.
III. Cu lumină albastră vin zilele
şi se sparg de ţărmul rece
al marilor case.
Plictiseală şi aşteptare,
acoperite de palmieri şi terase,
cioburi albastre ale unui alt cer.
ORANGEN SCHLÄLEN
Eine für die
die mich lässt.
Eine für die
mich liebt.
Eine für die
die mich hat.
Eine für die
die mich kriegt.
Eine für die
die mich trinkt.
Eine für die
die mich beisst.
Eine für die
die mich anlüg.
Eine für die
die das weiss.
Eine für die
die still hält.
Eine für die
die sich wehrt.
Eine für die
die mich teilt.
Und eine für die
die mir nicht gehört.
A DESFACE PORTOCALE
Una pentrucea
caremălasă.
Una pentrucea
caremăiubeşte.
Una pentrucea
caremă are.
Una pentrucea
caremăobţine.
Una pentrucea
caremăbea.
Una pentrucea
caremămuşcă.
Una pentrucea
pe care o mint.
Una pentrucea
careştieasta.
Una pentrucea
carepăstreazătăcere.
Una pentrucea
care se apără.
Una pentrucea
caremăîmparte.
Una pentrucea
care nu-mi aparţine.
SCHERE STEIN PAPIER
Die Schere zerschneidet das Papier.
Das Papier packt den Stein.
Der Stein zertrümmert die Schere.
Jeder hat einen, den er kaputt macht.
Jeder hat einen, an dem kaputt geht.
Das ist die Regel.
Und nur zwei dürfen mitspielen.
FOARFECĂ STÂNCĂ PIATRĂ
Foarfeca taie hârtia.
Hârtia împachetează piatra.
Piatra distruge foarfeca.
Fiecaredistrugepecineva
Fiecareeste la rândul lui distrus.
Aceasta este regula.
Şinumaidoiau voie săjoace.
POSITIVER BESCHEID AUF ERTEILUNG EINES LAUFPASSES
Nein, auch ihr erster Satz
im letzten Brief zeigt keine
Schwächen.
Das Herz hat keine Knochen,
also kann es auch nicht
brechen.
PRIVIRE POZITIVĂ LA AFLAREA UNEI CONCEDIERI
Nu, nici prima eipropoziţie
dinultimascrisoare nu trăda
slăbiciune.
Inima nu are oase,
aşacă nu se poate
frânge.
ZEIGE MIR DEINE WUNDE und
ich sage dir, wer bist du :
Einer, der immer Abschied nimmt
In den Mund, als wärs Sein Leib.
So schlägst du dein Kreuz an die Welt.
Doch nie im Leben bist du für mich
gestorben, trägst du auch Schwarz
unter der Haut, ein Kleid, dass nicht
einmal Licht entkommen kann. Du sagst
Einsamkeit? Geschenkt. Damit bist du
nicht allein. Wer ohne Stein ist, der
werfe sein erstes Leid.
ARATĂ-MI RĂNILE TALE şi
îţi spun cine eşti:
Cel ce îşi ia mereu rămas bun
cu vorba, nu cu trupul.
Aşa îţi porţi tu crucea prin lume.
Şi, totuşi, tu n-ai murit niciodată în viaţă
pentru mine; şi porţi doliu pe sub piele,
o rochie ce nu lasă măcar o lumină să treacă.
Spui singurătate? Un dar! Ca să nu
mai fii singur. Cine- i fără piatră
să arunce vina.
Prezentare și traducere de
ELENA M. CÎMPAN