de-ai ieşi din mormânt între noi

şi-ai vedea atâţia moţi zdrenţuroşi pe munţii goi

şi neamul întreg flămând ca acu,

ce-ai zice, Horia, tu?!...

te-ai jelui, ai doini din fluier,

ori ai da un nou, şi lung, şi roşu şuier,

munţii toţi să se cutremure,

liftele câmpiei să tremure,

să le vezi îngrozite, de pe culmea-ţi săracă,

din ale belşugului târguri cum pleacă?!...

de-ai trăi tu

acu,

ce-ai face, Horia, cu mişeii ce vând

norodul flămând?!...

nu ţi-ar veni să-i cauţi pe toţi,

de gâturi să-i scoţi,

din paturi, de la cini, de la prânzuri,

şi-n mijlocul pieţelor celor mai mari,

ca pe cei mai mişei tâlhari,

de limbă să-i spânzuri?!...