Ţii minte

Ţin minte-n Freiburg când eram

Şi lebede în parc vedeam

Şi sălcii încă netăiate,

Acum dispărute-s toate

Că au venit dinspre nisipuri

Imigranţi cu multe chipuri

Şi eu cu muza doar umblam

Şi sânge în alcool aveam

Şi-iluziile le cerneam

Ca întru-n vis în poezie…

Aş vrea din nou aşa să fie,

Să fiu copilul bucălat,

Cu soarele mai stând la sfat

Şi cavaler al norilor,

Urcat pe creasta munţilor.

Secunde multe au trecut

Dinspre frumos înspre durut

Dar ochii încă mi-i ascut…

Tu, cititor, să nu te miri

Că scriu la Mesagerul ştiri !