Am avut dintotdeauna reținere, neîncredere, față de persoanele necunoscute, care pretind că fac acte de caritate și te abordează, fie pe stradă, fie acasă ori în vreun local, unde s-a nimerit să te afli, deschizând în fața ta un registru, un dosar cu documente medicale, fotografii, pe seama unei persoane - bărbat, femeie, copil -, rostind mieros, compătimitor, referiri la vârste, boli, medicamente, operații, urgențe.

Îmi luasem ziarele de dimineață și am intrat în localul obișnuit de mine, pentru o cafea și lectură. Abia m-am așezat, când o cucoană - între două vârste -, s-a apropiat de masa mea, deschizând un dosar. Dacă sunt acasă, salut și închid ușa, pe stradă fiind, privesc alături; acum, nu puteam să-mi las cafeaua și să plec. Mi-am propus să suport jelania. Așa a și fost:

Că o grea suferință,

că medicii spun,

că o operație,

că e nevoie de,

că milostivenie,

că milă,

că bunăvoie,

că Dumnezeu,

că...

Aveam în buzunar... „un Caragiale” și o bancnotă de 1 leu. Eu:

- Am 1 leu. Se poate?

- O, desigur!

A și scos un chitanțier.

- Vă rog numele.

- Grigore Bulă.

A repetat numele, deloc surprinsă, în timp ce-l scria.

Cu o mână mi-a întins chitanța, cu cealaltă a luat bancnota.

Am amuțit!... Fiecare deget strălucea cu groase inele de aur și, de sub manșeta mânecilor, se insinua câte o brățară de aur la ambele... labe.

M-am documentat apoi din antetul chitanței: Cucoana cică umbla din partea Asociației „Speranța începe cu noi” - o dovedea și ștampila. (O dovedeau și podoabele?) Sediul: Jud. Hunedoara, sat Hondoi, comuna Certeju de Sus.

Ce poți comenta în acest sens?... Cel puțin mi-am acordat un cognomen.

Cornel Cotuțiu