La 30 de ani de la căderea comunismului mulți dintre români cred că regimul de dinainte de 1989 a făcut mai mult bine țării. Probabil, de asta, sunt foarte supărați pe perioada care a urmat după 1990. Cei mai mulți dintre ei nu au reușit să se adapteze noilor condiții. Au ieșit dintr-un sistem care controla absolut toate aspectele vieții, dar care oferea un iluzoriu confort, cel puțin în ceea ce privește locul de muncă, eventual locuința, școlarizarea, spitalul.

Curios, în chip paradoxal, nu foștii nomenclaturiști, nu foștii securiști sunt cei care dau tonul lamentațiilor nostalgice. Mulți dintre ei au prosperat după 1989, au intrat în afaceri, au dat „lovituri“ ce le-au asigurat câștiguri grase: n-au, realmente, nici un motiv să ducă dorul epocii „socialismului multilateral dezvoltat“. Cei care consideră că înainte era mai bine acceptau de bună voie să fie umiliți, se complăceau în postura de cerșetori cărora li se aruncau niște fărâmituri. Acest teribil proces de alienare explică multe și bună parte din realitățile politice de astăzi.

Unii consideră că în materie de disciplină, respect și cultul muncii, regimul a fost „obiectiv”. Mulți consideră că acum vedem tineri care nu se mai tem de nimeni, de părinți, de profesori, de poliție și nici de Dumnezeu.

Dar ce m-a mirat cel mai mult când am auzit pe un slujitor ortodox cuprins de nostalgia regimului trecut. Mi-a povestit despre pelerinajele pe care le făcea cu enoriașii din parohie la Mănăstirea Prislop, unde își duce somnul de veci unul dintre „sfinții încă nenumiți” ai neamului românesc, părintele Arsenie Boca. Fapt pentru care l-am felicitat. Nu știu cum se face că am ajuns la discuția despre ororile comunismului, victimă fiindu-i chiar părintele Arsenie Boca. Ceea m-a mirat cel mai mult, pur și simplu am rămas fără replică pentru un moment, când a mărturisit, cu seninătate, că pe el „comunismul l-a făcut om”.

Până la urmă, nu m-am putut abține, replicându-i: „Din părintele Arsenie Boca ce au făcut?”.

Concluzia: o las la aprecierea dumnevoastră.

PS

S-ar putea să fiu, iarăși, acuzat, că dau în Biserică. Lozinca aceasta o știm din regimul trecut, că dacă aveai o părere diferită, „dădeai în partid”.