Dragii noştri credincioşi! 

Două sunt sărbătorile înscrise în calendarul nostru creştin pentru ziua de astăzi. Haideţi să poposim pentru câteva momente la fiecare dintre ele.

1 .Înălțarea Domnului la cer. Răsfoind paginile Sfintei Scripturi, observăm cum Mântuitorul a săvârșit minuni asupra naturii, minuni asupra oamenilor, dar și minuni asupra Propriei Persoane.

   Dacă la Naștere, Mântuitorul S-a deșertat pe Sine chip de rob luând…La Botez, Fiul lui lui Dumnezeu este cel care ridică păcatele lumii. La Înviere Fiul lui Lui Dumnezeu dăruiește viață celor din morminte. Iar la Înălțare se urcă la cer vrând să ne învețe că doar drepții se vor înălța la cer.               

Care ar fi argumentele pentru care Mântuitorul S-a Înălţat la ceruri:

a. De la Tatăl am venit în lume, iarăși las lumea și Mă întorc la Tatăl(In 16,28). Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12: 26, 32)”.           

b. Vă este vouă de folos-pentru că Mă duc să vă pregătesc vouă loc și Să vă trimit pe Duhul Sfânt(Ioan 16,7). ,,Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine” (Fap. 1:4), făgăduinţa Pogorârii Sfântului Duh.

  Dar deși S-a înălțat la ceruri Fiul Lui Dumnezeu rămâne printre noi, cel puțin prin două lucruri prin –Rugăciune-pentru că acolo unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu sunt și Eu în mijlocul lor. Dar şi prin sfânta Liturghie, unde Iisus se pogoară pe masa sfântului Altar, pentru a preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Mântuitorului. 

    2. Ziua eroilor. În fiecare an la această sărbătore, la ora 12.00  în semn de recunoştintă  clopotele Bisericilor ortodoxe răsună faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

  Cine sunt  eroii neamului românesc  sunt strămoşii noştri care  au crezut în Dumnezeu, iar atunci când necazurile sau un pericol s-a abătut asupra celor dragi au ştiut că sunt responsabili şi datori de a păstra nealterată credinţa şi ţara  pentru a rămâne liberi.

Să ne gândim şi să ne amintim de Constantin Brâncoveanu, dar şi de Ștefan cel Mare și sfânt pe care mama îl trimite la luptă: "Du-te la oștire, pentru țară mori /Și-ți va fi mormântul încununat cu flori.

Poetul nostru George Coșbuc surprinde greutățile, dorurile celor de acasă pentru cei plecați. În poezia ,,Mama”ne descrie cum mama trăia cu speranța că fiul ei se va reîntoarce sănătos și când fetele o întreabă,ea răspunde: "Mai ştiu şi eu la ce gândeam? Aveţi şi voi un frate. Mi s-a părut c-aud la geam, Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el!... Să-l văd venind! Aş mai trăi o viaţă”.

Multe sunt exemplele care ne  spun ce petrecute. Mă opresc la unul dintre ele:

“Era-n vreme de război/ Şi a plecat şi tata

Într-o miercure sau joi/ Nu ştiu bine data.

 Eu eram cât un pitic/ Cu capul sub masă      

Singurul bărbat voinic/ De la noi de-acasă.

 La şcoală, când am plecat/ Întrebând de tata

Ochii mamei au vărsat/ Lacrimi cu găleata.

 Am rămas şi eu plângând/ A plecat pe-o carte       

Mă-ntâlneam cu tata-n gând/ Venind de departe.

 Într-o zi, în sat la noi/ S-a aflat că tata

A căzut cu alţi eroi/ Apărându-şi vatra.

 De atunci, la Regiment/ Când se face apelul

Pentru tata strig: prezent!/ Şi sărut drapelul”...

Amin!