Cu respectarea restricțiilor în vigoare impuse de blestemul ce s-a abătut asupra noastră mai bine de un an, să facem o călătorie pe binecunoscuta Vale a Bârgăului, printre oamenii de aleasă cultură ce i-a dat națiunii române.

Să poposim la Rusu Bârgăului, în fața școlii și să ne reamintim de poetul și dascălul VASILE FABIAN BOB, un profesor și un poet român pe care se cuvine să-l comemorăm, pe data de 7 aprilie, la cei 185 ani de la moarte. Poposim în fața școlii care-i poartă numele, ca un omagiu adus acestui fiu de grănicer pornit de timpuriu pe calea scrisului, prin forța cuvântului cu diversele lui semnificații. Mereu era în căutarea Sinelui, printre ipostazele paradigmatice ale lumii, convins de predestinarea divină, rămânând în calea lui: Frumosul, Binele și Adevărul, spațiul acestei lumi nou create, un Paradis Terestru, situat în propria-i conștiință, imprimată la școala din Năsăud, Blaj și Cluj, unde a studiat și dreptul.

Fiul unui caporal din Districtul Grăniceresc Năsăud și vărul episcopului Ioan Bob de la Blaj, a ajuns profesor la Academia Mihăileană din Iași, alcătuind aici, manuale de geografie și matematică pentru școlile elementare și o gramatică româno-latină, scriind și versuri cu caracter patriotic și satiric (Moldova la anul 1821, Moldova în anul 1829, Glasul viitorului și Supliment la Geografie, ultima cu ecou din preromantismul lui Th. Gray, tipărite postum în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în „Lepturariul lui Aron Pumnul”.

În timpul mișcării revoluționare din 1821, a trecut la prietenii lui, la românii din Chișinău, de unde, după puțin timp, a revenit la chemarea lui Gheorghe Asachi, ca profesor la Seminarul de la Socola. Între anii 1828 și 1836, fiul de grănicer năsăudean a funcționat ca profesor de geografie și latină la Gimnaziul Vasilian de la Trei Ierarhi. Manuscrisele sale fiind folosite de urmași și după trecerea sa, dovadă fiind buna documentare și pregătirea pedagogică și metodele stimulative în predare.

Copilul din Rusu Bârgăului, cu ramificații la Maieru, Năsăud, Blaj, Cluj, a fost primul poet cu origine bârgăuană, care a ajuns prin valoarea sa cărtrurărească asistentul lui Gheorghe Asachi și profesor la Academia Domnească din Curtea Mitropoliei de la Iași, un bârgăuan cu o largă viziune umanitară și o atitudine conștientă de dragoste și prețuire a vieții, model pentru cei de azi în formare unor spirite mărețe și dorința de dăruire pentru semeni din preaplinul vieții sale.