După naşterea unui prunc botezat Isus, o familie a cărei mamă provine din Ocniţa şi este stabilită în oraşul spaniol Pamplona ne dezvăluie trăiri inexplicabile la nivel uman. Proaspăta şi tânăra familie a constatat relativ repede că nu în lucrurile materiale se găseşte adevărata fericire, ci în cele spirituale. Iubirea nemărginită găsită în lumea celestă de către părinţi a fost transmisă inconştient şi, bebeluşului lor, care pare că ar trece printr-o perioadă în care pruncul a făcut foarte puţin cunoştinţă cu plânsul de nou născut. "Y cuando Isus llora, no llora, se ríe! (Şi atunci când Isus plânge, el nu plânge, el râde!)" ne-a dezvăluit tatăl lui Isus, Jose. Din această situaţie specială am scris o poezie cu o nuanţă a unei colinde evlavioase:
1
Nu mai plânge aşa de mult copiluţ,
Mă faci să scot lacrimi şi din inimă,
Îţi simt sângele ce curge din venuţ,
Îmi dai putere să am mintea senină.
REFREN:
Întreaga planetă ar fi ca într-un exil,
Dacă din iad un ordin crud ar fi dat,
Să avem gânduri negre cu un copil,
Dar Hashem ţine Satana îndepărtat.
2
Te aşez la pieptul mamei în siguranţă,
Unde simţi că te afli în raiul din Eden,
Doar Hashem cunoaşte a ta speranţă,
Mama ta şi eu te ungem cu undelemn.
REFREN:
Întreaga planetă ar fi ca într-un exil,
Dacă din iad un ordin crud ar fi dat,
Să avem gânduri negre cu un copil,
Dar Hashem ţine Satana îndepărtat.
3
Într-un final îţi regăseşti al tău culcuş,
Şi mama ta primeşte lapte în sânul ei,
Pe ea o loveşti cu capul ca un viţeluş,
Şi obligi să râdă şi răţuşca ta din pluş.
REFREN:
Întreaga planetă ar fi ca într-un exil,
Dacă din iad un ordin crud ar fi dat,
Să avem gânduri negre cu un copil,
Dar Hashem ţine Satana îndepărtat.
Daniel Cătinean | Bruxelles 2021.12.17