Se împlinesc 95 de ani de la punerea pietrei de temelie a Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din Bistriţa, cunoscută mai ales sub denumirea de Catedrala de pe Odobescu. Acum, în prag de mare praznic prilejuit de hramul sfântului locaş de rugăciune, să rememorăm câteva date despre această bijuterie a cultului ortodox. Ctitorul bisericii a fost preotul, devenit din 1909 protopopul ortodox al Bistriţei, Grigore Pletosu, o personalitate importantă atât din domeniul bisericesc, cât şi din cel cultural.

Născut la Chintelnic (satul unde a slujit câţiva ani şi actualul preot paroh al Catedralei, Ioan Pintea), după studii strălucite de Teologie la Sibiu şi Filozofie la Leipzig şi Budapesta, se întoarce pe meleagurile natale spre a sluji comunitatea de aici. Să amintim că Grigore Pletosu a fost, la vremea respectivă, profesorul lui George Coşbuc, al Mitropolitului Nicolae Bălan şi al primului Patriarh al României, Miron Cristea.

Biserica a fost ridicată între anii 1927-1938 prin purtarea de grijă a preotului Victor Mureşianu (îngropat în curtea bisericii), sfinţirea fiind oficiată de Episcopul Nicolae Colan în 1941. Printre ctitorii bisericii se înscrie şi George Enescu care, în anul 1927, a susţinut la Bistriţa un concert de binefacere, iar toţi banii adunaţi au fost donaţi pentru edificarea bisericii.

Începând cu anii 1986, Biserica a fost supusă unui proces de modernizare. Astfel, a fost restaurată pictura interioară cu contribuţia credincioşilor, sub păstorirea preoţilor Victor Făgăraş, Ioan Bartoş şi Liviu Şugar, astfel că, în septembrie 1990, s-a aflat aici, în mijlocul enoriaşilor bistriţeni, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Teofil Herineanu, care a resfinţit sfântul locaş.

Astăzi, Catedrala de pe Odobescu are două parohii. Sfântul Vasile cel Mare – preot Ştefan Borodi, şi Sfântul Ioan Gură de Aur – preot Ioan Pintea. De-a lungul celor aproape 100 de ani, în biserică au slujit 12 preoţi, adevărate modele pentru credincioşi.

Cine sunt ocrotitorii acestei Sfinte Biserici? Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gura de Aur au trăit în veacul de aur (secolul IV), toţi au avut mame creştine, au urmat studii strălucite teologice, au fost mari dascăli ai creştinătăţii, au legat o strânsă şi statornică prietenie, au compus scrieri impresionante despre preoţie, iar Vasile cel Mare a lăsat o „Magna Carta a vieţii duhovniceşti”. Cercetătorii vieţii celor trei ierarhi au spus că: Sfântul Vasile cel Mare ar fi „braţul care luminează”, Sfântul Ioan Gură de Aur „gura care vorbeşte”, iar Sfântul Grigorie Teologul „capul care cugetă”.

Mesajul duhovnicesc transmis de la amvonul bisericii prin predicile rostite de preoţii Ioan şi Ştefan ating, de fiecare dată, coarda sufletului enoriaşilor, acest mesaj este şi duce la sporirea credinţei. De fapt, subliniază Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10,17). Venim la Biserică ca să ne bucurăm de cuvântul Evangheliei, rostit pe înţelesul tuturor, de cei doi preoţi care transmit cuvântul Evangheliei lui Hristos celor prezenţi duminici şi în sărbători la Biserică. Doi preoţi iubiţi şi respectaţi, apropiaţi de oameni, ei devenind ai tuturora. De la strană, vocea cântăreţului bisericesc Daniel Nemeti întregeşte slujirea duhovnicească plină de bogăţie. Să mai amintim de corul dirijat mulţi ani de arhidiaconul Cornel Pop care a fost, prin răspunsurile la Sfânta Liturghie, prin cântări şi pricesne, o prezenţă notabilă. Acum, răspunsurile la Sfânta Liturghie sunt date de un „Grup vocal”, o armonizare fericită de glasuri bine timbrate, frumos armonizate, sub coordonarea cântăreţului Daniel, ce are în gând chiar formarea unui cor care să-l continue pe precedentul.

Acum, de hramul Catedralei de pe Odobescu, să urăm preoţilor Ioan şi Ştefan pastoraţie îndelungată şi cu folos duhovnicesc, iar enoriaşilor ce poartă aceste nume sfinte numai sănătate, bucurii şi doriri de bine.