Știința lasă oamenii închiși în descrierea diferitelor existențe, însă această știință nu vrea să știe că aceste legi trebuie să fie făcute de cineva mai presus de aceste legi, știința descrie doar, ea nu explică nimic, mai mult, descrie legile lucrurilor materiale. Eu văd psihologia ca cea mai slabă dintre științe pentru că vrea să reducă la câteva legi viața spirituală a noastră, a oamenilor, însă nu observă sau nu poate să observe că omul este cea mai mare taină, fiecare om este o mare taină față de ceilalți oameni, fiecare om este o nedefinită și necuprinsă taină, fiecare om este mereu nou, viața persoanei nu poate fi redusă la o știință precisă, așa cum pretinde știința, pentru că Persoana este o mare taină, aici putem adăuga și lucrurile care sunt tot taine, fiecare lucru este o taină.

Omul nu a ieșit din maimuță, iar în vremurile trecute omul era superior omului de astăzi, spiritual vorbind, avea o înțelegere a tainei, a lucrurilor tainice, știința occidentală a ajuns la numitele tehnici ale civilizației, a dezvoltat materia în dauna spiritului. Catolicismul ne spune că în taină nu este energia necreată, ci o grație creată, de aici rezultă că Iisus Hristos nu este în taină, de aici au venit sectele și au spus că lor nu le trebuie tainele. Însă orice lucru material este o taină, cu atât mai mult Persoana umană, tainele unesc, iar noi oamenii suntem o unitate pentru că avem tainele.

În general intelectualii nu mai recunosc nici o taină, ei știu tot, în realitate nu știu nimic. Ortodoxismul a păstrat Creștinismul de la început, mai vechi decât Catolicismul, a păstrat sentimentul tainei. Această lume este foarte complicată, este complexă, ea nu satisface omul dacă omul acesta nu recunoaște ceva mai presus de ea, lumea de astăzi nu mai are nici o înțelegere a tainei, cei dinaintea noastră aveau această înțelegere. Apariția omului este o taină, omul nu a apărut din maimuță, animalele au o rațiune însă este o rațiune obiect, omul este o rațiune subiect. Câinele, de pildă, are o afecțiune față de stăpânul său, însă nu este acea rațiune care gândește la viitor și să poată să vadă toate în armonia lor. Apariția omului este o taină, o taină supremă.

Unii oameni de știință afirmă că n-a fost nimic și că viața a apărut din nimic și a urmat o așa zisă evoluție, însă nu se poate să fi fost cândva când n-a fost nimic, înainte exista acel Cineva care a fost totdeauna, fără de început și neavând cauză, toate au o cauză de la acel Cineva care trebuie să fie desăvârșit, absolut, deasupra sistemului de legi, nesupus nimănui, conștient de Sine, Acesta este Dumnezeu care, doar El, poate să facă ceva din nimic, nu din Sine, pentru că dacă ar fi din Sine atunci toate ar fi perfecte. Nu poate fi vorba aici despre o materie preexistentă pentru că atunci Dumnezeu n-ar mai fi perfect și absolut, El are caracter de Persoană, o Persoană care iubește. Știința nu ne spune nimic despre originea lumii, știința aceasta este mărginită, doar credința vede realitatea, vede că nu poate să fie această lume de la ea, trebuie să fie Cineva perfect, absolut, fără de început, așadar credința este adevărata știință. Civilizația tehnică de astăzi nu-și pune problema tainei, știința atee nu-mi oferă nimic, nu-mi explică nimic fără Dumnezeu, și nu vrea să recunoască că totul este o taină și taina supremă este Dumnezeu. Știința ne scrie legile ei, niște legi practice de care să te folosești în aplicarea lor, însă ce creează ea, doar lucruri moarte, o moarte tehnică. Ortodoxismul este mult mai sus decât Catolicismul, care catolicism nu știe de taină, și care a redus Creștinismul și l-a adus în imediata apropiere a științei care este mărginită. În Răsăritul Europei Creștinismul a intrat într-o lume care depășise toate posibilitățile filosofiei care nu satisfăceau. Evanghelia devine Taina Persoanei. Filosofiile atee occidentale n-au recunoscut taina, doar Evanghelia aduce credința adevărată, această credință este sesizarea tainei lucrurilor, iar taina supremă este Persoana, o Persoană care iubește. Știința care n-are credință nu este știință.

Românii sunt un popor unic, de legătură între Orient și Occident, poporul nostru unește luciditatea latină cu sentimentul de taină al Răsăritului, spiritualitatea poporului român este imprimată în Ortodoxie, noi am dat o pecete proprie, românească, Creștinismului. Intelectualitatea noastră de astăzi s-a depărtat de credința veche a poporului, trebuie să avem o altfel de intelectualitate, să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru, să nu mai distrugem satele, să terminăm cu lăcomia aceasta nerușinată după bani și parvenire, să ne educăm în spirit creștin, să ne depărtăm de corupție și mândria de sine, să ne întoarcem la icoană, la bunătate, blândețe, delicatețe, căldură sufletească, comunicabilitate, milă și iubire față de nenorocirile altora.

Ateismul s-a compromis prin comunism, astăzi el îmbracă diferite măști creștine. Cioran a mers până acolo încât și-a permis să afirme că îi admiră pe evrei, că-i crede inteligenți pentru că l-au ucis pe Hristos. Însă Creștinismul este o noutate continuă, pentru că oamenii nu vor ajunge niciodată la înălțimea la care se află Hristos, însă este un urcuș continuu spre slava la care se află Mântuitorul nostru. Rugăciunea, fără a fi un mare stil, este însă superioară oricărei forme de poezie, a oricărei forme de literatură.

Statul românesc a fost un Stat creștin, acum au intrat peste el ateismul, sectarismul, interesele individuale, prostia, lăcomia și egoismul generalizat. Ca România să fie liberă, prosperă și democrată, trebuie să avem un Stat cât mai creștin, cu instituții puternice și respectate conduse de profesioniști și nu de amante și tractoriști. Toate acestea le putem face prin întoarcerea la icoană și prin educație.