Umor și ... adevăr
Image
Actualitate
Conceptele de umor și adevăr își găsesc adesea găzduire în „epigrame”, unde ele capătă o formă scurtă și mult concentrată.
Un mare epigramist clujean, Eugen Albu, trecut recent la cele veșnice, și-a scris, înainte de „marea trecere” un epitaf foarte sugestiv ... „Am fost în viață mort de beat, / Adesea mort după vreo fată, / Chiar mort de dor, fiind plecat, / Dar ca acuma, ... niciodată !”. Trecând „din lumea cu dor” unde nu i-a scăpat nimic din ce era aici,, a trecut, parcă prea repede, în lumea fără dor”, unde poate face același lucru.
Alături de alți confrați, ne descrețește în continuare frunțile, prin epigramele sale, toți uimindu-ne prin ... „cuvinte potrivite”.
Câteva exemple ...
- Epigrama, evident,/ Fină și inteligentă, Poate fi medicament,/ Dar cu acțiune lentă.
- Din zi în zi mai greu trăim, / Că-i tot mai multă sărăcie,/ Dar și mai greu o să ne fie / În caz că încă nu murim.
- Cum toate sunt cu susu-n jos / În țară-s lupte nemiloase, / Cei tari se luptă pentru os / Cei slabi se luptă pentru oase.
- Când este vorba de prostie, / Afirm, oricâți dușmani îmi fac, / Că este-o gravă maladie,/ Dar ce-i mai grav – nu are leac!
- De când mănânc doar coji de pâine, / Am sentimetul că sunt câine / Și consultat de-un psihiatru, / S-a și mirat ce bine latru!.
- Mă doare fiecare os / Și umblu-ngrozitor de greu, / Da-i mulțumesc lui Dumnezeu/ Că am bastonul sănătos.
- Cei ce-au ajuns la vârsta-a treia / Nu sunt bătrânii propriu-ziși / Bătrâni nu sunt decât aceia/ Ce-au renunțat la orice vis!
- Am admirat și-admir femeia, / Mă fascinează-un bust frumos, / Pretențios, la vârsta-a treia/ Nu pot să mă cobor mai jos!
- Cresc flori de soc pe-a vieții vale / Când drumețind, mai zăbovești / Prin dulcele ținuturi ale / Anatomiei femeiești.
- Mă dojenește cu temei / Ca o cunoscătoare ... / Nu te uita după femei,/ Că toate-s ... trecătoare!
- Sub cerul plin de curcubeie / O altă dragoste nu am / Și tu ești singura femeie/ Din viața mea ... spunea Adam!
- O spun lucid, iau martori zeii , / Că frumusețea-i iad șadea, / E primul dar făcut femeii/ Și primul care i se ia!
- Pe românca sa, vecină, / O priveșe cu dispreț / C-are Bude în grădină / Iară Pesta în ... coteț!.
- Într-o formă consacrată, / Gura-i cameră cu cheie / Și-i o șansă nesperată/ De-i închisă la femeie!
- Ginerele, între dame (Una soață, alta soacră ), Amândouă-s niște poame ,/ Una dulce, alta acră.
- Chiar popa s-a scandalizat / Că au venit c-un mire beat, / Dar socrul mic, jură pe cruce / Că treaz nu l-au putut aduce.
- Spune pe-un ton delicat, / Lui, ca să-i închidă „trompa” / Că în lume, ce-i păcat / Tre- să știe numai popa!
- Știm că unele femei / Îl fac adesea, cu temei ... / Dar am aflat că și primarul / Ar vrea să facă ... trotuarul!.
- Inspirat când a creat, / Meșterul, „Masa Tăcerii”, / Nici o piatră n-a luat / De la Peștera Muierii.
- Chiar și în natură, toate / Sunt în rău modoficate / De te miri și te cutremuri/ Că și vremea-i după vermuri.
- Pe vremea când aveam hormoni / Și mintea, sigur, mai îngustă, / Mă mai țineam de câte-o fustă,/ Acum mă țin de ... pantaloni.
- O recunosc, c-așa e etic, / Iubita mea, și-mi pare rău, / Că nu mai sunt de nasul tău / De când l-ai operat estetic.
- I-am adus soțului meu / Pungă plină și-mbâcsită, / I-am adus mure, mereu / Și un pui de negru-n burtă.
- Mai sper și-acuma că Puterea / Va face-ncetul cu încetul / Să curgă laptele și mierea ... Dar ce mă fac ... cu diabetul?.
- Nu sunt macabru și nici cinic / D-ai mult mai bine ca să mori / De râs, de-un milion de ori, / Decât să mori odată clinic!