Nu s-a avut răbdare nici măcar să se termine postul Sfintelor Paști și bombardamentul mediatic asupra Bisericii Ortodoxe Române s-a declanșat cu o vigoare care, neîndoienic, ridică semne de întrebare. Chestiunea centrală a

atacului, probabil neterminat, a fost data sărbătoririi Sfintelor Paști în Biserica Ortodoxă Română, și sugestiile au fost lansate de Adrian Papahagi și Teodor Baconsky, doi intelectuali de forță ai României de astăzi.

Știut lucru, zona în care aceștia doi s-au manifestat a fost câmpul politic al președintelui Băsescu, legat prin fire secrete de bunul și marele licurici. Maxima lui Băsescu referitoare la ,,huila și cocsul” marelui licurici mai reverberează rușinos și astăzi, ca semn al perversiunii și umilinței la care poporul român este supus, în continuare, de conducerea proprie și de comenzile străine. Academicianul Nicolae Dabija numea prostie fudulă insistența unui zdrențăros care intra în fiecare duminică în altar să-l corecteze pe preot, să-l facă de minune.

Dacă este vorba să se facă o îndemână, cum s-a spus, românilor care lucrează în Occident, s-ar putea ca peste cincizeci de ani să lucreze în zona musulmană, și atunci, cum se va schimba data Paștilor?

Propunerea celor doi – Baconskyși Papahagi -, a fost foarte clară: mutarea datei de celebrare a Învierii Domnului în ziua în care este sărbătorită în Biserica Catolică. Resorturile acestui demers exprimat atât de furtunos, deocamdată nu se pot cunoaște, ci doar bănui. Cei doi cărturari au studiat, au lucrat în țări catolice din Apusul Europei, și este de presupus că s-au impregnat de amorul pentru binecuvântările papei, care, ne va fi socotind și azi ,,schismatici” cum a făcut-o în trecut și ne-a presat secole de-a rândul prin ,,capetele de berbec”.

Sugestiilor – atacuri –, la adresa ortodoxiei, le-a răspuns Înalt Preasfinția Sa arhiepiscopul Teodosie al Tomisului cu ,,decibelii” care se cer Bisericii luptătoare. Nici mai mult nici mai puțin, Preasfințitul Teodosie a spus că lumina primită de la Ierusalim este cea sfântă, adevărată, pe când cea de la sărbătoarea catolică a Învierii nu întrunește aceste calități și este doar un simbol.

Atât i-a trebuit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, care a trecut la un dialog demn de anunțata contraofensivă ucraineană împotriva rușilor. Finul intelectual care este domul Bănescu a alcătuit un pomelnic de însușiri pe care trebuie să le aibă un ierarh precum IPS Teodosie și nu le are, indicându-i, de la cunoștințele de gramatică și formația intelectuală, profesională și de cultură generală teologică, cam tot ce ar fi necesar pentru a fi prețuit de noua pleiadă a boierilor minții. Deci un popă nu pentru biserică, ci pentru exigențele cerute de ziua de acum. L-a luat de la obraz pe ierarh, dacă nu golănește, degrabă, ca pe un nepriceput, ca pe un copil. Nu ne punem întrebarea dacă Vasile Bănescu lucrează în calitate de purtător de cuvânt cu acel opis în față, ci ne mângâiem că ierarhul ține dreaptă cumpăna credinței ortodoxe și nu marșează la ,,binefacerile” sexiștilor neomarxiști soroșiști. Se cunoaște prea bine că preasfințitul Teodosie este un tradiționalist, un conservator de toți banii, și are argumente din registrul predaniei pentru poziția pe care o apără.

Și totuși, purtătorul de cuvânt nu pare să fie de capul său, deoarece preafericitul Daniel l-ar fi chemat degrabă la ordine sau nici nu ajungea în importanta poziție dacă nu ar ști ce înseamnă ascultarea. Dacă Preafericitul nu a luat poziție, se pare că punctul de vedere exprimat de Bănescu, susținut apoi de Marius Vasileanu, Toader Paleologu etc, toți cu biblioteci la purtător, este chiar al patriarhului.

Îngăduit fie-ne să întrebăm, totuși, ce câștigă BOR din dorita mutare? Întâi de toate, ar ar fi privită de bisericile surori ca fiind găunoasă și având oscilații trădătoare, precum scrie țidula lipită pe fruntea poporului nostru.

Amestecul intelectualilor, ca particulari în problemă, seamnănă, nici mai mult și nici mai puțin cu galeria unui meci de fotbal.

Ar aprecia papalitatea oare o astfel de mișcare?

Nu cumva actul în sine ar fi pasul spre ceva similar Uniației de la 1700? Nu credem în schimbări ale teoriei ciocnirii civilizațiilor a lui Huntington care ne-ar trece o graniță și ne-ar pune la adăpost de falia ortodoxie / catolicism.

În ce privește disputa adevărului între ortodcși și catolici, să amintim exprimarea papei Ratzinger din urmă cu ani, că adevărul este în Biserca Catolică? Și-au rupt intelectualii de acum hainele de pe dânșii de furie? Cei care confundă Biserica Ortodoxă cu Biserica Ortodoxă Rusă! Cică, să nu sărbătorm Paștile odată cu rușii! Celelalte biserici surori sunt chiar așa reduse la zero în fața zâmbetului sirenei catolice? Nu pot trece oare la catolicism cei dornici și să-și ia lumină de unde vor?

Schimbarea datei ar ar fi ultima mare vânzare din cea a mai rămas prin România; ar fi marea destructurare ce ar diviza mai adânc poporul în care prea puțini dintre ei - marii intelectuali -, mai cred. Prestigiul BOR, sprijinul duhovnicesc al românilor în cei 30 de ani de batjocură, ar cădea precum un catarg dărâmat.

Opiniile fiind libere, nu e nicio problemă zarva iscată în vremea postului și, probabil, în înțelpciunea sa, Preafericitul Daniel va lăsa lucrurile să se stingă de la sine și unii să ne fi speriat degeaba.