Actualitate
,,Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit”.
Dragi credincioşi!
Două sunt sărbătorile înscrise în calendar pentru ziua de astăzi: „Înălțarea Domnului la cer” și „Ziua eroilor”. Să ne oprim pe scurt la fiecare dintre ele:
Înălțarea Domnului la cer, ce semnificație are? Dacă ar trebui să răspundem într-un sens mai larg, am putea spune că, Mântuitorul a săvârșit minuni asupra naturii (ex. Potolirea furtunii pe mare, înmulțirea pâinilor în pustie), minuni asupra oamenilor (tămăduind și vindecând orice boală și orice neputință era în popor), dar și minuni asupra Propriei Persoane, cum ar fi Învierea Sa din morți, Schimbarea la față și Înălțarea Sa la ceruri. Înălțarea Mântuitorului la ceruri este legată de îndumnezeirea omului, este punctul final al lucrării de mântuire.
De ce Mântuitorul s-a Înălțat la ceruri? Cred că cel puțin două ar fi argumentele, prin care am putea da răspuns acestei întrebări:
a. ,,De la Tatăl am venit în lume, iarăși las lumea și Mă întorc la Tatăl’’-In 16,28), ,,Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12: 26, 32).
b. ,,Vă este vouă de folos - pentru că Mă duc să vă pregătesc vouă loc și Să vă trimit pe Duhul Sfânt” (Ioan 16,7). Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine” (F.Ap 1:4), făgăduinţa Pogorârii Sfântului Duh.
Cum Mântuitorul rămâne printre noi. Deși S-a înălțat la ceruri, Fiul Lui Dumnezeu rămâne printre noi, cel puțin prin două lucruri: prin Rugăciune - pentru că acolo ,,unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu sunt și Eu în mijlocul lor”. Și acest lucru se realizează la Liturghie, unde Iisus se pogoară pe masa sfântului Altar, pentru a preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Mântuitorului.
Ziua eroilor. Erou este acela care şi-a dăruit viaţa unui lucru mai important ca el însuşi. Dicționarul ne spune ce este cuvântul, „Erou, eroi” s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. Ostaș căzut pe câmpul de luptă”.
Sunt strămoşii noştri, care au crezut în Dumnezeu, iar atunci când necazurile sau un pericol s-a abătut asupra celor dragi, au ştiut că sunt responsabili şi datori de a păstra nealterată credinţa şi de a rămâne liberi deoarece, după spusele părintelui Sofian Boghiu, suntem datori să iubim pe aproapele nostru.
Să ne amintim câteva exemple de eroi ai neamului nostru, gândul s-ar putea opri la Horea, Cloșca și Crișan, la Constantin Brâncoveanu, dar și la Ștefan cel Mare și Sfânt, pe care mama îl trimite la luptă: ,,Du-te la oștire, pentru țară mori/Și-ți va fi mormântu-ncununat cu flori”. Poetul G.Coșbuc, surprinde greutățile, dorurile celor de acasă pentru cei plecați. În poezia, ,,Mama”, unde ne descrie cum mama trăia cu speranța că fiul ei se va reîntoarce sănătos și când fetele o întreabă, ea răspunde:,, Mai ştiu şi eu la ce gândeam?/ Aveţi şi voi un frate./ Mi s-a părut c-aud la geam,/ Cu degetul cum bate.”../ Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,/ Aş mai trăi o viaţă”. Am amintit de cuvântul, ,,dor” de cei plecați, pe care tot Coșbuc îl exprimă în poezia „Trei, Doamne, şi toţi trei!” Copiii au plecat pe front și nu s-au mai întors, iar tatăl, parcă-i vede pe toți trei într-un mormânt.
La final m-aş opri la versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură:
“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nicio fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”
Amin!