Pentru a înțelege bine evanghelia de astăzi, este necesar să o situăm în contextul general al capitolului 15 de la Luca. În primele versete ni se spune că vameșii și alți păcătoși se strângeau în jurul lui Isus pentru a-l asculta, provocând indignarea fariseilor și a cărturarilor. Aceștia din urmă erau scandalizați de faptul că Mântuitorul accepta să stea în compania păcătoșilor și să mănânce cu ei. La această reacție a fariseilor Isus răspunde cu o serie de trei parabole: cea în care păstorul lasă 99 de oi, pentru a merge în căutarea celei rătăcite, cea a femeii care regăsește drahma pierdută și în sfârșit, cea pe care am ascultat-o astăzi, a fiului risipitor. Ținând cont de faptul că toate aceste trei parabole sunt adresate fariseilor, putem să ne gândim că adevăratul personaj principal al acestei ultime parabole nu este fiul risipitor, ci fiul cel mare. Cel mic, cu toate că face alegeri greșite îndepărtându-se astfel de casa Tatălui, sfârșește prin a-și veni în fire și se reîntoarce spre bucuria Părintelui său, care-l așteapta în fiecare dimineață cu ochii pierduți în zare. Bucuria imensă și banchetul pe măsură sunt exprimate prin tăierea vițelului gras. Adevărata problemă apare în cazul fiului cel mare. Acesta refuză să participe la bucuria Tatălui, fiindcă nu înțelege iubirea prin categoria îndurării, ci prin cea a împlinirii Legii. Deși împlinirea Legii îi asigura comuniunea continuă cu Tatăl și siguranța casei Lui, pierde din vedere esențialul. Paradoxal, având totul la dispoziție, refuză totul. Tatăl iese în calea lui precum o făcuse în cazul fiului cel mic și îl cheamă la bucuria banchetului, dar se lovește de un refuz categoric: ca și cel de-al treilea slujitor din pilda talanților, fiul cel mare îl consideră pe Tatăl nedrept.
Calea creștinului este una strâmtă, dificilă, dar care îl ferește de extreme. Nu suntem chemați să alegem între fiul mare și cel mic, ci să ne recunoaștem și în unul și în celălalt. Ar fi bineînțeles o eroare să credem că evanghelia de astăzi dă dreptate păcătoșilor în defavoarea fariseilor: Tatăl se bucură nu de fiul risipitor, ci de momentul în care acesta se reîntorce acasă. Nu îl invită pe fiul cel mare să-l accepte pe fratele lui “așa cum este”, ci să-i dea fratelui său o a doua șansă, să nu-i închidă ușa definitiv și deci să se bucure de întoarcerea lui: era mort din cauza păcatului, dar întorcându-se la Tatăl a înviat!
Evangheliile din aceste prime duminici din perioada Triodului ne pregătesc pentru Postul Mare. La rândul lui Postul Mare ne pregătește spiritual pentru întregul an liturgic. An de an, repetăm ca pe o litanie acest ritm spiritual, aducându-ne aminte de păcatul nostru, de îndurarea primită de la Dumnezeu și de Împărăția Cerurilor ce se naște astfel în noi înșine. În dar am primit, în dar să dăm și noi fraților noștri, răspândind fărâme ale Împărăției în jurul nostru.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Lc 15,11-32