Ele însele, titlurile din publicațiile de-acum, devin eșantioane de măsurat timpul nostru socio-politic-administrativ. Înșir câteva, din dorința de a fi acceptate pentru semnificația lor intrinsecă:

     * „Alegerea stăpânului este ultimul drept de care dispune omul liber înainte de a deveni slugă.”

     * „Nu știm cum s-a format poporul român, dar știm cum va pieri.”

     * „Funcția socială a muribunzilor. Cum incredibilul devine de necrezut.”

     * „Decența voastră de azi va fi blestemată de generații întregi.”

     * „Mihai Eminescu, expulzat din sediul actual al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al cărei simbol era!”

     * „Demisionez din această cloacă și din acest partid, pentru că nu am intrat în politică pentru a linge clanța cuiva !”

     * „Alo, tovarăși profesori, așezați-vă liniștiți la catedrele voastre !”

     * „Judecătorul procesului Trump schimbă data sentinței, pentru a nu se interfera cu alegerile.”

     * „Deraierile din Ministerul Transporturilor. Adrian Găvruță, un consilier de coșmar.”

     * „V-ați murdărit numele în fața istoriei și v-ați compromis grav urmașii, doar ca să nu vă pierdeți funcțiile !”

     * „Asociația Mișcarea pentru Pace din România. Apel internațional pentru PACE adresat tuturor liderilor lumii.”

     * „Prin hârtoapele nedeslușite ale istoriei și credinței.”

     * „Ochii sfinților din biserică ne urmăresc !”

     Notă: A se observa că nu puține dintre titluri se încheie cu semnul exclamării. Dealtmineri, sub acest semn gramatical am ajuns să ne trăim zilele de toate zilele.

                                                                             Cornel Cotuțiu