MENIRE

Am fost actor  pe scena clasei,

jucând o piesă imprevizibilă

pentru vârsta inocenţei.

Nu mi-am schimbat

niciodată recuzita,

dar am pus

în privirile copiilor

seninul zilei de azi

și decorul

frumuseţii spirituale. 

Zâmbetul lor 

mi-a fost masca

grijilor cotidiene

rămase adesea

la uşa sufletului.

 

 NOSTALGIE

Mi-au rămas amintirile

 în catalogul clasei

și-n fiecare carnet de note

semnat

cu dragoste

pentru frumuseţea 

limbii române.

În sertarul

ultimei  ore de curs

se află

felia mea de viaţă

cu toate verbele

la un loc

și cu silabele

de inceput şi sfârşit.

 

 SEMN

Pe roata

timpului,

spiţele trec

 prin osia inimii

și se învârt

ca acele de ceasornic

pe drumul sângelui.

Pulsul

 brăzdează tainic

 palmele

cu litera magică 

a destinului.

 

TAINĂ

Din amvonul inimii

glasul preotului

ne cunună

pe cerul sărutului. 

Isaia dănţuieşte

cu noi 

în ritmul paşilor

legănaţi de rostul vieţuirii.

Cu  panglica  sufletului

ne legăm visele

și lăsăm porumbeii 

să zboare

până dincolo

de capătul drumului.

 

LINII

Să nu alergi după bogaţie,

dar nici de sărăcie

să nu fugi.

Sunt linii paralele

pe care circulă 

un singur tren.

 

NELINIŞTE

Alerg prin frigul lumii

cu paşii nimănui

și mă lovesc

de privirile sterpe

ale necunoscutului.

La marginea neliniştii,

cineva împarte

felii de iubire,

merinde

pentru cei care 

n-au cunoscut

încă

mirul botezului.

 

 SENSURI

Cuvintele

au forma rotundă

a sufletului.

Sunt calde,

când izvorăsc

din lacrima iubirii.

Sunt reci,

când  apasă pe inimă

cu greutatea plumbului .

Sunt blânde,

când zâmbesc

în priviri,

ca mugurii

 plesnind în floare.

Au gust de pelin,

 când se topesc

 pe buzele 

 neîncrederii.