A plecat și profesorul nostru Attila Krizbay

Vestea plecării dintre noi a profesorului de matematică Attila Krizbai din Beclean, ne-a întristat și pe noi, pe foștii săi elevi, mă refer aici la generația de absolvenți ai Liceului Teoretic Beclean, din anul 1969.

Profesorul Attila Krizbai a făcut parte din pleiada unor cunoscuți și apreciați profesori beclenari. Cu zece ani mai în vârstă decât noi, absolvenții din 1969, profesorul nostru ne-a surprins prin tinerețea lui, prin tactul său pedagogic, reușind să ne apropie de ,,câmpiile” aride ale matematicii. Ne-a cucerit prin bunătate, prin ajutorul său care îl distribuia tuturor, înțelegându-i și pe aceia cărora matematica le crea insomnii.

Parcă îl văd și acum ,,gătind” în ,,bucătăria” orei de matematică, împreună cu cel mai ,,căpos” dintre noi, Ioan Mihali, ,,meniul” orelor de matematică.

Ne-a facilitat să ne însușim atâta matematică, cât ne trebuia fiecăruia. În cazul meu, a sesizat, și prin discuțiile cu regretatul nostru profesor de română, Valer Bolog, că mă ,,bântuia” mai mult literatura și nu a mai stăruit ca eu să mă îndrept spre matematică, dată fiind reclama fratelui meu Iustin, matematician de clasă, la același liceu.

S-a bucurat că am devenit profesor și că după 1990, am ajuns să profesez la școlile din Beclean. ,,-Aici ți-e locul!”, mi-a spus el odată și mulțumirea lui era sinceră.

De câte ori mergeam, cu corul Bisericii Greco-Catolice din Beclean, ca să-l colindăm pe preotul nostru Felician Neagoș, vecin de etaj, în blocul în care locuia, cu profesorul nostru, ne invita să-i trecem pragul și să-l colindăm. Soția lui a rămas uimită, când la primul colindat, la fostul nostru profesor, l-am îmbrățișat, dânsa neștiind că soțul ei mi-a fost profesor.

Când ne mai întâlneam în anumite momente festive, îi destăinuiam un vis de-al meu care mi se repetă. Visez deseori că nu mi-am luat examenul de bacalaureat. Dacă la limba română, m-aș descurca, matematica, uitată de mine, mă pune pe gânduri. Odată mi-a apărut în vis profesorul nostru Attila Krizbai. Mă aflam la bacalaureat, la proba scrisă de la matematică. Profesorul s-a uitat pe foaia mea de examen și mi-a spus: ,,-Văd că te descurci!”.

Așa era profesorul Attila Krizbai, mereu stimulativ, motivant. Constatarea lui ,,-Văd că te descurci!” era ca o mână întinsă spre a merge mai departe, spre ținuturile glaciare ale matematicii.

Acum, la plecarea sa, sunt sigur că profesorul Attila Krizbai are deja pregătite formulele matematice cu ajutorul cărora să deschidă drumul veșniciei sale.

Ion Radu Zăgreanu