Casa Corpului Didactic a organizat, la Centrul de Documentare şi Informare al Colegiului Tehnic „Grigore Moisil” Bistriţa, o întâlnire metodică a bibliotecarilor. În cadrul acesteia, a avut loc un simpozion In memoriam George Vasile Raţiu.

În cuvântul său, directorul CDD, Ioan Ioja, a vorbit despre înaintaşul său, George Vasile Raţiu, un director model pentru instituţie, care a rămas alături de aceasta şi de colegii din judeţ şi după pensionare.

Scriitorul Olimpiu Nuşfelean a depănat câteva amintiri despre perioada în care era în aceeaşi instituţie cu George Vasile Raţiu şi despre apropierea acestuia de lumea scrisului, fiind un bun istoric literar al judeţului.

A urmat o conferinţă cu suport video susţinută de prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, în care a vorbit despre două dintre monumentele Bistriţei salvate de George Vasile Raţiu. În primul rând, despre „Casa Andrei Mureşanu”, situată pe strada ce poartă numele poetului revoluţionar, la nr. 31. Nu este casa în care s-a născut poetul, acesta fiind pe str. Alba Iulia, acolo unde tatăl lui avea o moară, însă casa a ars, părintele poetului a murit, iar familia s-a mutat ântr-o casă undeva în zona Apollo, iar mai apoi în actuala locaţie. Propunându-se realizarea unui bloc cu trei scări exact în zona Casei memoriale şi aflând despre acest lucru, directorul Casei Corpului Didactic, George Vasile Raţiu, a înaintat o scrisoare către Primăria Bistriţa, în anul 1981, prin care solicita ca acest monument, cu o însemnătate aparte pentru bistriţeni, dar şi pentru cultura românească, să nu fie distrus. Lucru care s-a şi întâmplat, pentru că Primăria a dat până la urmă aprobarea pentru două scări, iar a treia scară ce trebuia să fie chiar în locul casei nu a mai fost construită. Mircea Gelu Buta spune c,ă în momentul în care s-a trimis o scrisoare la Adrian Păunescu, iar acesta s-a interesat de soarta casei, aceasta era deja salvată de către George Vasile Raţiu şi viceprimarul Gheorghe Şanta.

La rândul lui, prezent la eveniment, Gheorghe Şanta a descris amănunţit modul în care a fost salvată această casă: „George Vasile Raţiu ne-a adus detaliile legate de viaţa şi activitatea lui Andrei Mureşanu, pe baza cărora am schimbat schiţa de sistematizare a oraşului Bistriţa, să nu demolăm casa. Deşi Comisia de la Bucureşti a stabilit că vorbim de o casă fără valoare istorică şi arhitecturală, care nu trebuie păstrată, la îndemnul lui George Vasile Raţiu am cerut altă expertiză. În final, l-am rugat pe şeful judeţului, Mihai Marina, să facă tot posibilul să ne ajute să păstrăm casa. A venit alături de mine la casa în care stătea familia Pop Alexandru, care a donat casa statului, însă noi le-am dat o altă casă, pe strada Trandafirilor. În acest timp s-au făcut două grupări în Bistria, una a noastră, care doream să salvăm casa, şi alta care dorea distrugerea casei şi dispariţia urmelor româneşti (...) Pentru a nu dispărea această casă, care era într-o formă avansată de degradare, am hotărât reconstrucţia ei, cu fundaţie de beton, pereţi de cărămidă, o construcţie solidă care să dureze în timp. Trebuie să adăugăm faptul că în ziua în care s-a mutat familia din casă, cineva i- a dat foc, dorind distrugerea ei, probabil cineva dintre oamenii care erau repartizaţi să primească apartament în acea scară, într-o zonă bună a oraşului. Bineînţeles că le-am dat alte repartiţii. (...) George Vasile Raţiu este, deci, cel de care se leagă numele Casei Andrei Mureşanu”, ale cărei chei, după construcţie, le-am dat directorului Muzeului, Gheorghe Marinescu.”

Tot de numele lui George Vasile Raţiu se leagă salvarea primei şcoli româneşti din Bistriţa, situată pe str. Crinilor, lângă blocul ce s-a construit acum, lângă cimitirul românesc, acolo unde a fost şi prima biserică românească. Gheorghe Şanta poveste că şi acolo era un proiect cu blocuri, de acelaşi nivel ca şi cele de vizavi, însă ceea ce s-a reuşit să se salveze atunci este sufocat prin noul Plan Urbanistic Zonal. „Românii din Bistriţa s-au luptat aproape 100 de ani cu magistratul pentru obţinerea unui teren pentru şcoală, iar noi nu ştim să ne păstrăm istoria”, spune Gheorghe Şanta.

Scriitorul Menuţ Maximinian a vorbit despre suplimentul Didactica Nova din ziarul pe care îl conduce, fondat de directorul CCD, George Vasile Raţiu, care este deschis gratuit tuturor dascălilor din judeţ, pentru a-i ajuta la diferite gradaţii, recunoscut la nivel de minister. În acelaşi timp a făcut o radiografie literară a operei lui George Vasile Raţiu.

Profund emoţionată, soţia lui George Vasile Raţiu a vorbit despre căsătoria de 52 de ani cu un om demn, calm, cumpătat, omenos, dar şi cu o disciplină riguroasă, un patriot nemărginit, în acelaşi timp, amintind de proiectele lui, acelea de a crea o colecţie muzeală a scriitorilor din judeţ, pe care a adus-o, începând din anul 1511, de la Tetraevanghelierul din Rusu Bârgăului, până în 1986, cu manuscrise, cărţi vechi, portrete. „Îmi doresc să rămână în memoria dumneavoastră imaginea lui cu fapte bune, a declarat Ana Raţiu.

La eveniment a participat şi colega de clasă şi de bancă a lui George Vasile Raţiu, Floarea Pleş din Năsăud, care a povestit modul în care, împreună, fiind elevi de nota 10, au ajuns la Liceul de Contabilitate din Vatra Dornei, după examenul susţinut la Bistriţa, prin repartiţia ministerului.

Mircea Gelu Buta a propus ca numele Casei Corpului Didactic să fie al celui care a fost unul dintre oamenii importanţi ai municipiului.

Coordonatorul manifestării, bibliotecar Margareta Pop a fost cea care a conturat portretul de final într-o întâlnire în cadrul căreia personalitatea lui George Vasile Raţiu a fost adusă în actualitate.