Ioan Mărginean :

Aş fi putut fi,

Fără falsă modestie,

Şi mulţumesc Domnului că nu o am,

Cel puţin în poezie

Deschizător de drumuri dacă nu eram

Pornit încă din copilărie

Printre nelinişti şi mistere

În inevitabila călătorie

Spre tărâmul fără de frontiere

Al credinţei.

Toate rosturile ce le-am rostit

Şi toate iubirile fiinţei

Mele s-au rostogolit

Spre acest tărâm

Fără prihană,

Până ce-am găsit

Comună europeană

Unde inima mea

A poposit.

Prin Câţcâu, tu, cititor,

De vei trece

În colindă,

Mi-o vei vedea

Săngerândă

Pe al scrisului ogor !