Părintele Părăscan Ioan Dănuţ îşi aduce aminte cu duioşie, ochii lăcrimându-i de când, copil fiind, îl lua mama sa Valeria, plecată prea devreme la ceruri, de mânuţă şi-l ducea la biserică. Acolo, în genunchi, în biserica din sat, a avut întâia întâlnire cu Dumnezeu. Părintele de atunci al Parohiei Enciu, vrednicul de pomenire Vasile Pop avea un dar minunat, acela de a te face în biserică, de fiecare dată, să te întâlneşti cu Hristos. Acum, după 25 de ani de preoţie, părintele Dănuţ poate să spună că la sat, în satul lui natal, în Enciul înconjurat de dealuri cu vii nobile şi pomi roditori, s-a născut adevărata credinţă. Aşa cum filozoful din Lancrăm spunea că veşnicia s-a născut la sat, aşa, accentuează preotul, că şi credinţa ortodoxă tot aici îşi are rădăcinile.

Vorbind despre Parohia Telciu, despre minunaţii lui enoriaşi, nu uită să amintească şi de Enciu, acolo unde revine periodic să retrăiască copilăria, să se întâlnească, în cimitir, cu cei plecaţi la ceruri, dar şi cu cei de astăzi care fac ca satul să trăiască. L-am întâlnit la Enciu pe tatăl părintelui, Ioan, un gospodar de toată isprava care, deşi uneori tristeţile îl macină, continuă să fie de frunte, Acasă, oricând te întâmpină cu omenia specific ţărănească, îmbiindu-te cu un pahar de vin nobil.

După terminarea Seminarului Teologic şi a Facultăţii de profil din Sibiu, părintele Părăscan a fost hirotonit pe seama Parohiei Telciu I de către Arhiepiscopul Irineu. Se întâmpla în urmă cu 25 de ani. De atunci, din anul absolvirii, se află la Telciu. În toţi anii de intensă pastoraţie a ştiut şi ştie să aducă bucurie, prin cuvântul său, prin vorba vindecătoare, credincioşilor, mulţi la număr, care participă duminică şi în sărbători la Sfânta Liturghie. Se roagă pentru ei. Este mereu în mijlocul oamenilor, este părintele tuturor, iar în biserică păstrează mereu acel cult al păcii, al bunei convieţuiri. Aşa a reuşit să câştige încrederea tuturor şi, împreună cu turma încredinţată, a purces la muncă, la muncă pentru înfrumuseţarea bisericii. La Telciu, biserica, o adevărată catedrală, a fost ridicată prin sudoarea enoriaşilor între anii 1900-1913, este deci o catedrală centenară. Vremurile au măcinat-o din punct de vedere fizică, dar duhul credinţei strămoşeşti nu s-a alterat nicicând şi, ca atare, s-a pus problema reînnoirii ei. Din anul 2000, până în 2013, s-a lucrat la renovarea ei din temelii, devenind astăzi o adevărată bijuterie, o mireasă pentru mirele Iisus Hristos. Iar momentul resfinţirii, la care a participat Mitropolitul Andrei şi Episcopul Petroniu de Sălaj, s-a transformat la Telciu într-o sărbătoare creştinească de excepţie. Să amintim doar că în cei mai bine de 100 de ani, credincioşii din Telciu au avut în mijlocul lor înalţi ierarhi: Episcopul Iuliu Hossu, Arhiepiscopul Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Irineu, Mitropolitul Andrei şi Episcopul Petroniu. Atunci, la sărbătoarea Telciului, preotul Dănuţ Părăscan a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, primind din partea Mitropolitului şi Crucea Transilvană.

La Telciu, părintele Părăscan, absolvind între timp şi masteratul, rămâne acelaşi om cu dorinţa sinceră de a fi un ajutor alor săi. Este preot zi de zi, de la el emană acea lumină pe care o aşteaptă credincioşii. De la biserică, fiecare trebuie să plece vindecat, mulţumit. Iar preotul este acela care transmite sentimentul vindecării, al împlinirii întru cele duhovniceşti, ne spunea părintele Dănuţ. Aici, sub patronajul bisericii, există un adevărat cult pentru întrajutorare, o asistenţă socială pentru cei neajutoraţi, pentru săraci, bolnavi ori bătrâni. Şi în frunte se află vrednicul părinte din Telciu.