Străine,, să ştii, ţara mea, cea de azi,

Născutu-s-a-n urmă c-un veac, pe când

Uraganul năprasnic a pus mâniat la pământ

Regate şi găunoase imperii, nesătui împăraţi.

Nu toate jertfele lumii rodesc de îndată,

Dar hărăzi Dumnezeu -Milostivul şi Bunul

Ca sângele din Mărăşeşti, Mărăşti, trecători

Şi Oituz, temelie să fie la iubita mea Ţară.

100 de ani – cât o viaţă preabună de om !

Însă gloria-ntreagă a noastră şi-oricărui popor

Doarme-n vorbele spuse de Hamlet. „to be”,

Adică „a fi”, căci SUNTEM, ştiind câte rele,

Năprasne, urgii, pe drum mereu ne-au pândit.

Da , FOST-AM şi FURĂM ŞI SUNTEM şi-OM FI

De va vrea Dumnezeu. Lui Slavă-i aducem,

Că SUNTEM, că liberi suntem, pe cât fiinţa

Umană poate în lumea şi vremea aceasta să fie.

x

Dar azi, Neamul, purtându-şi Crucea pe calvarul istoriei,

Îşi plânge feciorii plecaţi ori rămaşi,dezbinaţi în gâlcevi,

Precum tracogeţii de Herodot pomeniţi, tracogeţii

Zilei de-acum, ce îşi plâng neuniţi sfâşierea aşa

Ca şi cum Duhul Sfânt zborul şi-ar fi luat de la noi.

Însă Pacea şi dulce-Armonie din casă şi Ţară,

Acolo-nfloresc unde creşte-orhideea Dreptăţii,

Precum zis-a de trei mi de ani profetul Isaia,

Nu unde sărută-se noaptea cu ziua şi unde

Adevărului îi croieşte Minciuna haine de gală.

Pacea îşi cântă mereu în trompeţi biruinnţa

Când CINSTEA, ADEVĂRUL şi MUNCA, DREPATEA

Şi LEGEA –ntr-o Ţară domnesc, stăpânesc.

Azi nu mai avem Dumnezeu – Adevărul, căci

Oricare ins, în propria-i ogradă are-un mărunt adevăr,

De mâini omeneşti şi de gând păcătos plăsmuit.

Călcătorul de Lege e-n drept să-ţi dea lege

Şi-n vorbe mieroase de sfintele-i drepturi

De om ticălos pe şleau îţţi vorbeşte, dosindu-şi

Averea furată din lacrima celui sărman şi-oropsit.

Pe stradă şi-ncasă Minciuna-ţi şopteşte, vorbeşte

Cu glas şi culoare în Ţara cea plină de analfabeţi

Cu nume de... Doctori şi ranguri înalte în stat.

X

Ceea ce fraţi şi părinţi adunat-au trecând prin

Sânge şi Moarte, fiii de azi risipesc şi de zor

Ascunse averi grămădesc, căci doar chipul

Mai este de om, iar Banul vorbşete –mbrăcat

În zdrenţele de adevăr ale Mamei Minciună

Şi Sfântu Interes naţional, făr-a clipi, îl prefac

În sfântu’ interes personal.

X

Doamne, cerescule Tată, nu-ntoarce-a Ta

Faţă acum de la noi, cei bicisnici şi răi !

Ridică dn neamul tău blând şi creştin

Voievozi cari să te iubească pe Tine şi Dreapta-ţi Dreptate!

Spulberă negura cea blestemată ce peste Ţară

Se cerne, se lasă, căci mila Ta, veşnica-Ţi milă

Nu-i de un an ori un veac, ci de mia şi mia de ani.