Prin tânărul omăt, o umbră-i ciobănița

Și ține strâns sub braț o pală de otavă,

Se sprijină-n baston și-o apără bundița

De gerul Bobotezii culcat peste dumbravă.

Căciuli cu lâna albă par clăile de fân

Păzite de un gard făcut din loc în loc -

Așa cum se mai văd, la case cu stăpân –

Garduri din lodbe, pari și gânjuri transe-n foc -.

Hăizașurile șurii par albe piramide

Iscate în peisajul atât de pitoresc;

Lângă fereastra casei, au poposit colinde -

De Gazdă, de Junie și Fiul cel Ceresc -.

Micul ciopor se duce spre turiștea curată,

Urmându-și păzitoarea cu brațul încărcat;

Pe cărărușa-ngustă un cățeluș s-arată

Și se încurcă-n praguri de-omăt învolburat.

...

Sursa foto: facebook Ioan Marinescu