Satul nucului, Perişorul, e uitat de autorităţi şi de lume. Ţăranii de aici, oameni harnici şi buni gospodari, circulă pe străzile satului ca în jungla amazoniană. Aici autorităţile statului intră foarte rar, doar în preajma alegerilor, poate pentru a nu paradi maşinile de serviciu, fără să-şi dea seama că aici sunt atâtea tractoare care le-ar putea remorca spre a le scoate din nămol, sau dacă se cufundă, sătenii pot organiza şi o expediţie de căutare.

Cu toate inconvenientele, am găsit o posibilitate de a-l vizita în această vară, cu sprijinul tinerei Ioana Vlaşin, o fată minunată, care pătrunde cu maşina printre stânci şi denivelări, nu se descurajează, căutând chiar să aducă oaspeţi în sat, lăudându-se cu spiritul de buni gospodari a perişorenilor. Alături de noi, în această excursie, au fost şi doi tineri studenţi la două facultăţi diferite din SUA şi Cluj Napoca, respectiv Călin, student la medicină şi Tudor, student la arhitectură la Cluj, care au rămas profund impresionaţi de farmecul natural al zonei.

Perişorul, situat într-o zonă cu un echilibru ecologic statornicit în răbdarea secolelor, dar şi în fragila cumpănă dintre spiritul şi trupul sătenilor, se zguduie pe căi de acces inaccesibile, lucru nepermis în acest mileniu.

Perişorul se situează printre satele cu cea mai slabă dinamică de dezvoltare, cu investiţii din partea statului. De fapt, Primăria Zagra mai are multe de împlinit pentru a crea cât de cât un confort uman locuitorilor din Perişor, ca de fapt şi altor sate de pe raza comunei, care solicită sprijin, ca de exemplu Alunişul, dar se pare că până în prezent, comuna Zagra, comună fruntaşă de ieri, este astăzi uitată de oamenii de decizie care parcă-i îngrădesc sfera de acţiune.

Ridicăm azi pe podium satul Perişor, cu eroii săi de zi cu zi, ŢĂRANII, care nu lasă nicio palmă de pământ nelucrată. Natura aici îţi zâmbeşte, ogoarele bine lucrate dovedesc hărnicia sătenilor.

O vizită în Perişor te face să redescoperi natura, dumbrăvile şi poienile, crângurile şi pajiştile, colinele şi izvoarele, zborul unei albine şi miresmele unei flori, cât şi păstrarea cu stricteţe a tradiţiilor de muncă prin eroii câmpului. Macedon, Varvara şi Floarea din Rât, care dădeau zor cu adunatul fânului şi familia Fătului, Maria, Viorel, Dumitru, Floarea şi Anica, gospodari de frunte care deţin un număr de oi cât într-un sat întreg, activitate prin care parcă se întorc spre subtila arhitectură a firii umane, spre echilibrul armonios al trupului cu spiritul.