Nu ştiu să mă dau pe schiuri

Nu ştiu să mă dau pe patine

Să mă dau cu sania am uitat de mult

Aşa că jocurile mele de iarnă

Rămân tot cititul, scrisul, poezia ;

Poate că într-o viaţă anterioară

Am fost împătimită de jocurile iernii

Sub acoperiş de zăpadă

Şi acum e vremea revenirii;

Nădejdea mi-e în zăpezile de mâine,

Nu în cele de altădată,

Acolo să mă căutaţi în viaţa ce va veni,

Unde am de recuperat atâtea jocuri,

De atâta iarnă;

Aşa m-am gândit în mijlocul aceste ierni,

Din mijlocul vieţii mele,

Cu toate oile acasă, albe şi pufoase,

Aşteptând să vină un prinţ din Levant,

Cu un troian de „colţi de argint”...