A scrie versuri fără poezie

E un păcat suficient de mare,

Ca să suscite semne de-ntrebare

Celor ce sunt şi celor ce-or să fie.

Cu toate-acestea, mulţi mai tot încearcă

S-adune rânduri, care mai de care,

Crezând că vor transmite fiecare

Spre inimă mesajul ce-o încearcă.

Dar nu greşesc să cred ce-a zis poetul,

Că e uşor să spui când n-ai ce spune

Şi-o dovedeşte-ncetul cu încetul

Atâta carte care indispune!

Sunt, din păcate, multe vorbe scrise

Ce prea puţin cuvânt ascund în ele,

Încât şi ceru-a sărăcit în stele

Şi tot mai mulţi am sărăcit în vise.