Ordonanțele militare provocate de agresivitatea virusului Covid-19 i-a obligat pe oameni, mai ales pe cei de peste 65 de ani, să se izoleze în propriile locuințe, să iasă după medicamente și mâncare doar la anumite ore, echipați corespunzător și să fie însoțiți de o declarație proprie cu explicații referitoare la scopul, locația și data acestei deplasări de la domiciliu. Îmi puneam problema cum e mai bine să procedez, pentru a respecta atât legea exprimată prin ordonanță guvernamentală cât și pentru a mă apăra împotriva afurisitului de virus, fiind vizat de vârsta de peste 65 de ani. De aceea, la deschiderea geamului pentru aerisirea camerei în care mi-am decis izolarea, mă gândeam s-o fac cât mai discret pentru a nu stârni ambiția virusului de a intra în casă, surprinzându-mă fără mască și fără mănuși.! Unii, strict izolați s-au trezit infectați respectând doar regula, ordonanța, adică i-a găsit virusul în cúlcușul lor! Doream cu orice preț să rămân negativ la oricare dintre controalele sau analizele medicale de rutină care ar fi urmat. De aceea și la deplasarea mea în oraș eram la fel de prudent, (n-am făcut-o decât foarte rar și cu echipament corespunzător...), îmi foloseam contul bancar pentru plata facturilor, a medicamentelor sau alimentelor strict necesare. Masca și mănușile le-am primit de la fiii-mea, foarte strictă în respectarea ordonanței...

Mă înspăimânta totuși pustietatea orașului, liniștea sinistră, lipsa elevilor, lipsea forfota oamenilor care altădată, făcea să prospere economia de consum promovată de guvernele ultimilor 30 de ani. Admiram curățenia din oraș, stropirea străzilor cu dezinfectanți, mă impresiona comportamentul cetățenilor, disciplina lor iar acolo unde cetățenii greșeau, ajungând în pericol de a depăși termenul stabilit prin ordonanță, organele de poliție îi ajutau chiar cu bani pentru medicamente sau îi ajutau să ajungă la timp acasă, folosind chiar mașinile din dotare... Erau evitate momentele dureroase din viața acestor oameni - plata unor amenzi usturătoare, aproape imposibil de achitat de către cei mai săraci. Neîndoielnic, gesturile umane ocrotitoare, preventive, promovate de autorități erau percepute de publicul avizat cu calificativul pozitiv, chiar dacă aceste măsuri sau dispoziții îi incomodau vizibil.

Seceta acestei primăveri pune în mare pericol culturile de grâu, porumb, legume, fructe și alte culturi agricole. Acum, în aceste zile constatăm cu regret ușurința cu care s-a distrus sistemul de irigații pe care România l-a avut, regretăm că un alt sistem de irigații n-am realizat în ultimii 30 de ani, deși aveam la dispoziție atâtea fonduri europene, care trebuiau doar accesate..! Starea economică actuală pune în pericol asociațiile familiale sau numeroasele IMM-uri care au acută nevoie de ajutorul statului. Alte state europene sau din alte continente își protejează sectoarele economice, intervin în sprijinul celor afectați... La noi se răspunde cu „Vom face!” „Evaluăm!” „Analizăm!” „Vom propune!”. E ridicol, e absurd... Se fură pădurile, crește exportul exagerat de grâu pus în aplicare de guvernanți încă la început de an, aspect ce îngrijorează toate mediile sociale din țară. Cu tot regretul calificativul meritat este negativ.

De admirat efortul corpului medical – medici, asistente, personal auxiliar, smurd etc, aflat mereu la datorie, în linia întâi pentru a învinge un agresor mârșav și imprevizibil. De admirat și sugestia președintelui Iohanis de a gratula personalul medical cu 500 euro lunar în această perioadă de pandemie... De aplaudat și sprijinul financiar al oamenilor de afaceri și colectele celor mai săraci pentru a susține spitalele în dotarea cu cele necesare: măști, mănuși, izolete, costume speciale de protecție etc, etc. Din tot sufletul, calificativ pozitiv.

Starea sufletească a fiecărui creștin depinde mult de contactul acestuia cu confesorul sau duhovnicul său, de contactul nemijlocit cu preotul parohiei, dar duritatea ordonanțelor militare a lăsat toate bisericile goale, inclusiv de Sfintele Paști... Creștinii au înțeles sensul ordonanțelor, preoții și ierarhii lor le-au respectat cu docilitate, ba au făcut și donații consistente în folosul spitalelor... Biserica acceptă cu supunere până și derapajele autorităților, oricare ar fi ele... Ciudat, în aceleași condiții de pandemie guvernanții (președinte, guvern...) admit unor firme clientelare să transporte și să aglomereze unele aeroporturi (Cluj, bunăoară) sau gări (Timișoara, Arad...) cu mii de oameni, români în căutare de lucru peste hotare, ajutați să ajungă în ferme agricole din Germania, Austria etc., lăsând agricultura românească „în plata Domnului”... Aceleași autorități române admit condiții de sclavie pentru românii angajați în străinătate, plătesc ajutoare sociale românilor din țară fără ca aceștia să muncească în folosul comunității și angajează forță de muncă din țări asiatice sau africane în condițiile în care șomajul în țară a atins cote alarmante. Pentru această gestionare mizerabilă (aeroporturi, gări, autobuze, avioane, trenuri – arhipline, iar bisericile - goale !?!), orice ființă de bună credință acordă calificativul negativ.

In aparență, copiii și tineretul școlar sunt protejați de efectele negative ale virusului Covid 19 fiind reținuți (carantinați) în familii tocmai pentru a se evita aglomerările și contactul nemijlocit dintre cei afectați și cei sănătoși. Situația anului școlar se încheie fără a fi parcursă întreaga arie curiculară a fiecărei discipline școlare, fără teze la principalele discipline. Da, este o situație excepțională, de criză care pretinde soluții excepționale, soluții care să nu afecteze interesele școlarilor și ale familiei. Inclusiv universitățile au înțeles ca admiterea să nu cuprindă întrebări sau chestionări din materia semestrului II, materie neparcursă în acest an școlar. Încercările reușite de a folosi metode on-line, de a procura aparatură corespunzătoare și pentru copiii de la sate sunt reușite de aplaudat. Felicitări copiilor, părinților și dascălilor care rezistă eroic la regimul de carantină.. Cu îngăduință și speranță acest aspect se poate aprecia cu pozitiv.

În fine, România acestor zile are probleme interesante și acute, probleme pe care nu le-a avut niciodată. Ceva similar s-a mai petrecut în istoria ținuturilor românești, dar proporțiile atinse astăzi rămân aproape unice. Canalii ordinare (străine = asasini economici, sau autohtone = lichele) jefuiesc resursele țării, care, prin politica ultimilor 30 de ani, nu ne mai aparțin..! Alte canalii atentează la suveranitatea și independența țării: prin regionalizări și autonomii, prin proiecte trecute deja de Camera Deputaților (tacit, ca hoții !), urmând să ne salveze decizia Senatului... Acestea să fie prioritățile Legislativului? Cui folosește un astfel de Parlament ? Pe cine reprezintă acesta ? O astfel de aberație ar încununa toate „performanțele” ultimilor 30 de ani: înstrăinarea resurselor naționale, distrugerea cu bună știință a tuturor sectoarelor economice, emigrarea a milioane de români în căutare de lucru și tragediile ce decurg din acest fenomen, înlocuirea valorilor cu nonvalori în mai toate sectoarele de viață (politic, economic, social, sănătate, învățământ, cercetare...), înstrăinarea tineretului de interesul național, abandonarea cu bună știință a conținutului noțiunilor de Patrie, Patriotism, Națiune română.., atitudine care va afecta grav viitorul țării și viitorul familiei în România. Cine, când și cum ne poate salva de acest spectru negativ în care trăim? Un proverb latin ne îndeamnă: „Ajută-te singur!”. De când începem? Ar fi deosebit de pozitiv dacă am demara cu toții chiar de astăzi. Doamne ajută, căci experiențe pozitive de acest gen, de-a lungul întregii noastre istorii avem din belșug și marea majoritate a acestor experiențe ne-au dat câștig de cauză, pentru că cei îndrituiți să ne conducă și să ne apere erau pătrunși de simțul datoriei și simțul responsabilității. Ar fi absurd și ridicol ca astăzi să nu se întâmple la fel..! Tot la pozitiv ne exprimăm dorința întâlnirilor la nivelul ASTREI pentru a decide, alături de noua președintă, acțiunile ce se mai pot face în prezent și în viitor, în folosul comunităților în care trăim.

Prof. Ioan Seni

Președinte de onoare al Desp. ASTRA Năsăud