Aşa cum fiecare dintre noi purtăm un nume şi ne străduim să rămână moştenire preţioasă pentru cei ce vor veni după noi, tot aşa şi bisericile au un hram şi noi avem datoria să-l respectăm şi să-l facem preţuit de contemporani şi urmaşi.

Cu ocazia sărbătoririi Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan folosesc prilejul de a rememora momentele principale din istoria Bisericii Sf. Trei Ierarhi, care a primit de la începuturi menirea de a fi „Catedrala ortodoxă judeţeană” şi care a ajuns la 90 de ani, păstrându-şi impetuozitatea şi frumuseţea.

Biserica Ortodoxă din Bistriţa a avut un parcurs greu. Românii ortodocşi, străini şi oprimaţi în propria ţară, avea dreptul la bisericuţe din bârne, construite extra-muros, într-un oraş dominat de saşi.

În istoria Ardealului, anul 1918, anul Unirii celei Mari, a fost un moment de retrezire naţională. În acest context, însufleţiţi de un mare spirit de ierarh şi român – Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936) - s-au pus temelii pentru câteva catedrale impunătoare: la Cluj-Napoca, la Târgu Mureş, la Turda, la Huedin şi la Bistriţa. Pregătirea începerii lucrărilor s-a făcut încă din 1920 prin intervenţii pentru solicitatea de ajutoare la Guvernul român, la armata română, organizarea de concerte caritabile în scopul sprijinirii lucrărilor la biserică (cum a fost cel al marelui George Enescu). Este meritul unor personalităţi de prestigiu, care şi-au înscris numele în opera de ctitori ai acestei biserici. Menţionăm pe câţiva cu rugămintea de iertare că nu-i vom putea enumera pe toţi. La loc de cinste stă numele protopopului cărturar Grigore Pletosu (1848-1934), care a pus începutul lucrărilor. Cel ce le-a continuat, până aproape de finalizare, a fost urmaşul său, protopopul Victor Mureşan. Un sprijin ferm au primit din partea unor personalităţi puternice ale vieţii publice bistriţene: avocatul Vasile Pahone, Corneliu Mureşan, primul primar român al Bistriţei şi mulţi alţii.

Lucrările s-au desfăşurat pe parcursul anilor 1927-1937, după planurile arhitecţilor Elena Preda şi Ioan Sas. Sculpturile au fost executate de Aurel Pop, iar pictura din cupola centrală a fost executată de Iosif Daboni şi Hercseg din Tg. Mureş.

Sfinţirea bisericii s-a făcut în 29 iunie 1941, în plină perioadă de război, de către episcopul academician Nicolae Colan.

La altarul Bisericii Sf. Trei Ierarhi au slujit mari personalităţi ale vieţii bisericeşti: preotul martir Liviu Munteanu, Gheorghe Noveanu, Virgil Gutiu.

Anul 1980 a însemnat schimbarea generaţiilor şi reluarea lucrărilor pentru finalizarea picturii în întreaga biserică. Aceasta a fost dorinţa cea mai mare a Arhiepiscopului Teofil Herineanu. Lucrarea s-a desfăşurat pe parcursul anilor 1987-1990 de către pictorul Mihail Fordea din Bucureşti, cu o frumoasă echipă. Lucrările s-au realizat sub purtarea de grijă a preoţilor Liviu Şugar, Ioan Bartoş şi Victor Făgăraş.

Biserica a fist resfinţită de Arhiepiscopul Teofil Herineanu şi un frumos sobor de preoţi, în 2 septembrie 1990.

La cei 90 de ani, Biserica Sf. Trei Ierarhi are aceeaşi statură măiestuoasă şi este neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi care o cercetează, participând cu emoţie la slujbele înălţătoare săvârşite de actualii preoţi: Liviu Şugar, Ioan Pintea şi Ştefan Borodi.

pr. Liviu Şugar