Ce făcea un medic când era ziua de naştere a tatălui său

Redau din memorie o pildă fără a folosi semnele de punctuaţie corect, dar încercând pentru a transmite un mesaj: Un medic a fost invitat să participe la ziua de naştere a unui coleg şi  a ajuns mai târziu.Toţi cei prezenţi au pus acestă întârziere pe vremea neprielnică de afară. Era o vreme ploioasă!

După 2 ceasuri, când medicul a ajuns, a fost întrebat:

- Te-am ştiut că eşti un om de cuvânt şi punctual. Şi astăzi ai întârziat.

Răspunsul medicului a fost unul sincer şi cu temă de reflecţie:

- Astăzi ar fi fost ziua de naştere a tatălui meu. Şi am fost la cimitir să-i duc un buchet de flori şi să-i aprind câteva lumânări.

Cei prezenţi miraţi, l-au întrebat:

- Cum? Pe o vreme ca aceasta ai stat două ceasuri în cimitir?

Şi el a răspuns:

- Da. Pentru că tatăl meu a fost vânzător de cărţi vechi, de Anticariat. Şi a stat nu doar două ceasuri, ci zeci de ani, prin soare, vânt, ploi şi ninsoare, frig sau căldură, ca să mă poată purta pe mine la şcoală ca să ajung medic.

Închei sau termin zicând: „Luminaţia este o zi a amintirilor care nu trebuie uitate!” Amin!