“S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui”. Înălţarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătoreşte în fiecare an la 40 de zile de la Paşte, de fiecare dată joia, şi reprezintă ultimul eveniment din viaţa pământească a lui Iisus Hristos, ziua fiind totodată sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română.

De fapt, fiecare moment din viaţa lui Hristos vesteşte o altă etapă. Întruparea anunţă într-un mod tainic Jertfa şi Învierea, Învierea ascunde în ea Înălţarea. Toate poartă mesajul transfigurării firii omeneşti. Iar înainte de înălţarea Sa, Domnul Iisus a dat porunci ucenicilor Săi şi i-a chemat să meargă în toată lumea şi să propovăduiască Evanghelia. “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:19-20). Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Faptele apostolilor 1:4-5)

Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântandu-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (Faptele Apostolilor, 1,9).Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii. „Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Faptele apostolilor 1:10-11). Înălţarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creaţie, El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar locuieşte şi în inima celor ce-L iubesc. Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om. Hristos, prin Înălţarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci devine calea şi puterea prin care omul să ajungă la această stare.

Părintele Dumitru Stăniloae spunea că Înălţarea a însemnat şi înălţarea firii omeneşti la cer, căci Hristos este Unul din Treime şi ca Om: ” El s-a înălţat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualităţii tuturor treptelor îngereşti, ca să fie şi ca Om la dreapta Tatălui. S-a ridicat şi ca om la treapta de Împărat al Împărăţiei omenirii înnoite”.     Ziua eroilor. De fiecare dată când se săvârşeşte Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, atunci când preotul iese cu Sfintele Daruri îl auzind pomenind eroii neamului nostru românesc zicând: “Pe ostași și luptători români, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului românsă-I pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa”. Biserica a ales sărbătoarea Înălțării Domnului ca zi de pomenire a eroilor pentru a ne învăța că există o legătură tainică între Crucea suferințelor, Învierea și Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos, pe de o parte, și jertfa eroilor neamului, care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.      Cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam sau din generație în generație a celor care s-au jertfit pentru apărarea credinței și a patriei, este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai tare decât moartea. Mulțimea eroilor jertfelnici pe care cu smerenie și recunoștință îi pomenim astăzi confirmă adevărul că poporul român a interiorizat Taina Crucii și a Învierii și a trăit istoria ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.

Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre și ca program spiritual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apărat, am dăinuit și am păstrat credința apostolică, unitatea și demnitatea noastră de popor creștin ocrotit de Sfântul Apostol Andrei.

Astăzi, atât Statul cât și Biserica fac pomenirea eroilor şi de aceea am putea încheia cu cuvintele care spun: “Pomenirea lor din neam în neam şi le fă lor veşnică pomenire!”. Amin!   Pr.Vasile Beni