Dragii noştri credincioşi!

În primul rând, cred că se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu, că ne-a ajutat şi am sărbătorit duhovniceşte cele trei sărbători împărăteşti: Naşterea, Tăierea împrejur şi Botezul Domnului.

Biserica a rânduit ca în ziua de 7 ianuarie, a doua zi de Bobotează, să se pomenească unul dintre cei mai mari sfinţi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.

Sfântul Ioan a fost, cronologic vorbind, cel din urmă prooroc al Vechiului Testament şi cel dintâi propovăduitor al lui Mesia. El a fost piatra de hotar dintre cele două Testamente, „mijlocitorul Legii Vechi şi al celei Noi”, el face legătura între Vechiul şi Noul Testament. 

Mesajul predicii Sfântul Ioan era chemarea la pocăinţă: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mat. 3, 2), aceasta era tema principală. 

Pocăinţa înseamnă a-ţi da seama de păcat şi de greutatea lui şi apoi luarea hotărârii de îndreptare, de părăsire a vieţii păcătoase şi a trăi după voia lui Dumnezeu. 

Sfintele Evanghelii ne păstrează doar câteva fragmente din propovăduirea Sfântul Ioan, din care ne putem da seama că predica lui era hotărâtă. 

Mulţimilor care îl întrebau ce să facă pentru a se căi, el le răspundea: „Cel ce are două haine să dea celui ce n-are şi cel ce are bucate asemenea să facă” (Luca 3, 11). Vameşilor le cerea să nu ia nimic mai mult decât ceea ce le era rânduit (Lc. 3, 13). Soldaţilor, de asemenea, le atrăgea atenţia să nu asuprească pe nimeni, să nu pârască pe nedrept şi să se mulţumească cu ce li se plăteşte (Lc. 3, 14).

Nu de puţine ori predica devenea aspră şi necruţătoare. „Pui de vipere, cine v-a spus vouă că veţi scăpa de mânia ce va să fie? Faceţi deci roade de pocăinţă” (Matei 3, 7-8) sau „Acum securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”(Matei 3, 10); iar despre Mesia zice că „are lopata în mână şi va curăţi aria Sa şi va aduna grâul în hambare, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Mat. 3, 12).

Era o predică ce pătrundea până în adânc în sufletul ascultătorilor săi, era o propovăduire convingătoare, zguduitoare. Pentru păcate, el mustra cu mare curaj pe oamenii de rând, pe soldaţi, dar şi pe regele Irod care trăia în fărădelege.

Proorocul Ioan a cuprins în sfera misiunii sale pe toţi, pe toţi cei ce, de jos sau de sus se apropiau de el. Fără duritate, dar cu hotărâre sfântă, Ioan a denunţat egoismul, orgoliul, ipocrizia, nedreptatea, fărădelegea etc., înfierându-le ca pe o gravă abatere de la legea sfântă, dar şi de la firescul naturii omeneşti.

În locul acestor păcate, Sfântul Ioan s-a străduit să introducă smerenia, cumpătarea, sinceritatea, dragostea.

Pentru noi,  proorocul Ioan Botezătorul constituie o şcoală înaltă de la care suntem chemaţi să învăţăm multe.

Care este mesajul ce ni-l transmite viaţa şi activitatea de mărturisitor al Sfântul Ioan Botezătorul. Ca şi noi să facem fapte vrednice de numele de creştin.

Mulţi şi binecuvântaţi ani sărbătoriţilor!

Pr. Vasile Beni