„Caiete Silvane” face parte dintre puține publicații care acordă atenție dezbaterii unei teme cutremurătoare din istoria țării – desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în 1948. Documentarul „Deservenții de culte în vizorul Securității (II)” realizat de Alexandru Bogdan Kürti, în baza dosarelor de urmărire informativă, întocmite de miliția politică, existente la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, oferă date noi despre calvarul pe care l-au trăit ierarhii, preoții și mirenii greco-catolici din Transilvania în urma aplicării decretului numărul 358 din 1 decembrie 1948 (sic!). Este evident faptul că data calendaristică de aplicare a acestui decret emis de Guvernul Petru Groza, 1 decembrie, a fost și a rămas o dublă batjocură la adresa întregului popor și la adresa istoriei României, impus nu numai sub presiunea regimului totalitar-criminal stalinist, dar și cu acordul majorității politicienilor români ai vremii și al ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române. Desființarea Bisericii Greco-Catolice în anul 1948, fix la 30 de ani de realizarea Reîntregirii României este un act cu atât mai cutremurător și criminal cu cât se cunoștea și se cunoaște rolul primordial pe care l-a avut Biserica Greco-Catolică în mișcarea de realizare a idealului unității naționale din Transilvania. Statul comunist a desfășurat un devastator program de represiune împotriva Bisericii Române Unite cu Roma – nu numai pentru că întreținea legături directe cu Vaticanul –, obligându-i pe greco-catolici să se convertească la cultul ortodox, în numele așa numitei „reîntregiri” a bisericii majoritare din România. Ierarhii Bisericii Unite au fost întemnițați, sute de preoți și credincioși au împărtășit aceeași soartă, organele de securitate continuând să urmărească pe foștii slujitori ai Bisercii Române Unite, care au refuzat trecerea la ortodoxie, care prin „acțiunile” lor – oficieri liturgice realizate în ascuns, botezi și împărtășanii –, chipurile, subminau regimul comunist și „victoria” maselor largi populare pentru un viitor luminos. Și în zilele noastre, după 30 de ani de la reabilitarea Bisericii Greco-Catolice, reintrată în decembrie 1989 doar parțial în drepturi, marginalizarea în societate a acestui cult continuă. Un exemplu lămuritor în acest sens este eliminarea din manualele de Limba și literatura română a materiei de studiu dedicată Școlii Ardelene. Stupidă decizie de învățământ. Lupta românilor contra românilor continuă sub noi „stindarde” de comunizare!

Un alt material desprins din istoria recentă (sec. XX) a Sălajului este realizat de Marin Pop, studiu intitulat „Activitatea despărțământului Zalău al ASTREI în perioada 1928-1940”. Programul ASTREI a fost pricipalul promotor al activităților culturale desfășurate în urbea de sub Meseș și în numeroase localități aparținătoare județului. La întâlnirile ASTREI luau parte profesori universitari clujeni și de la școlile zălăuane, specialiști în agricultură și în domenii tehnice, medici și magistrați. Erau prezenți președinții despărțămintelor din județ, echipe de teatru, coruri, de muzică, recitatori (majoritatea elevi). Toate acestea, până la Diktatul de la Viena din vara anului 1940, în urma căruia a seamă de personalități ale locului au fost silite să se refugieze dincolo de „granițele hortyste”.

În siajul documentarelor elaborate pe baze de date istorice și calendaristic-evenimențiale se înscriu și studiile: „Cultură politică și manipulare. Sălajul și alegerile parlamentare din 1946 (II)” de Andrei Burghele, „Un fel de recenzie întârziată” de László László – o cronică la volumul «Din istoria Zalăului» de Szilágyi Ferencz, lucrare publicată în limba maghiară în 1865.

Menționez cronici literare care dau valoare paginilor acestei mature publicații de literatură și istorie: Viorel Mureșan analizează remarcabilul volumul de poeme intitulat «Pereți» de Alice Valeria Micu (Ed. Școala Ardeleană, 2019); Carmen Ardelean se ocupă de volumul de proze «Părul contează enorm» de Dan Lungu (Ed. Polirom, 2019); Alice Valeria Micu abordează volumul de portrete literare «Domni și Doamne» de Marta Petreu – în care sunt evocate soții de scriitori, Cornelia Blaga și Doti Stanca, alături de Herta Müller, a cărei operă e înfățișată ca o adevărată epopee a germanilor din România, împreună cu efigii ale scriitorilor Petru Dumitriu, Miklós Bánffy, Mircea Cărtărescu (Ed. Polirom, 2020); Emilia Poenaru Moldovan recenzează placheta de versuri «Dimineți de hârtie» de Marilena B. Matei (Ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2020); Menuț Maximinian scrie despre Jurnalul publicat de Gavril Moldovan, «După ce trec, zilele devin abstracte», vol. IV, dedicat anului 2019 (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020); Mihaela Meravei analizează volumul «Timpul regăsirii. Fiii Avdellei» de Steliana Duliu-Bajdechi, un roman-monografic al aromânilor (Ed. Eikon, 2019); Icu Crăciun abordează cartea «Ephemeride II. Mare kalhoz», opinii și atitudini, editoriale, prefețe, dosare tematice, de Andrei Moldovan (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2020).

Studii, eseuri și cronici dramatice, de cinema și teatru semnează: Gheorghe Moga, Ioan F. Pop, Marcel Lucaciu, Laurențiu-Ștefan Szemkovics, Alexandru Jurcan, Daniel Mureșan, Simona Ardelean, Ioan-Pavel Azap.