Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj
ŞANTIER LITERAR: Zorin Diaconescu – traducător

MILICA LILIC

A absolvit în 1977 Facultatea de Filosofie, Universitatea din Priștina, Departamentul de literatură și limbă sârbă, un grad de Master de la Universitatea din Belgrad, în 1995 și a dobândit titlul de Master în filologie cu profesorul Slobodan G. Markovic. Din 1986 a lucrat la Universitatea din Priștina ca asistent la disciplina sârbă metodologia predării limbilor a Facultății de Filologie și colegii profesor Colegiul de Educație unde a predat metodica limba sârbă și literatura pentru copii. A fost secretar al Societății de limba sârbă și secretar al Societății Scriitorilor din Kosovo și Metohija. Ea a lucrat la Radio Pristina din anul 1975 și din 1979-1986 la Televiziunea Pristina unde a condus departamentul cultural 1995-1999. După expulzarea din Kosovo și Metohija, unde activează la TV Belgrad în programul digital. Este Membru al Consiliului de administrație al Societății literare Scriitorilor din Kosovo și Metohia și membru al consiliului de administrație și vice-președinte al Asociației Scriitorilor din Serbia.

SCUFUNDAT ÎN TRĂIRE

Lui Petru Cârdu

În trupul neînsufleţit

nimic n-a fost mort:

părul zburlit

(la fel ca în poemul lui Matoş

despre iubita moartă)

faţa adormită cugetătoare.

Sfidător tăcută

parcă-şi continuă

gândul profetic,

cuvintele care în cele din urmă

s-au întruchipat,

au primit numele lui

nu mai sunt metafore şi sinonime

ci doar esenţă.

Poetul e revolta

universului,

neliniştea vie a materiei

scoica melancoliei.

Transformat

în pură spiritualitate

depăşeşte durerea

celor care-l plâng

arătând puterea sufletului.

Astfel omniprezent

l-au aşezat învelit

în eternitate.

În ţărână

precum pe Moisie în barca sa

să iese la suprafaţă

să-l ferească

de Demiurg

pentru tămăduirea

seminţei şi a fructului.

MIEZUL SUFERINŢEI

Dimineaţa înainte să deschizi ochii zilei

Şi soarele să te încălzească

Inspiră adânc miezul suferinţei.

Darurilе soartei dăinuind

Să-ţi intre în pori

Înainte ca picătura de apă

Să-ţi aline setea.

Nu există supravieţuire fără suferinţă

Şi nici somn în care ea să doarmă.

Înfăptuit de ritmul ei vioi

Tot ce respiră, creşte şi moare.

Nu fii nepregatit

Când vine primeşte-o

Fără crampe să doară mai puţin

Poart-o împăcat fără grai

Cum fac şi alţii.

Din spuma valurilor ce se naşte

Îndemn şi pasiune este

Puternic de vei fi

Suferinţa mai mult te va întări

De nu vei ceda te va hrăni

Cu sfidare , furie , şi reînviere.

E umbra ce tainic urmăreşte

Orice mişcare,

Are formă.

Nu te poţi feri

De glonţul ei

De biciul ei crunt

Apleacăte dar

Primeşte lovitura pregătit

Ca mai puţin să doară

Mergi spre locul unde trebuie să ajungi

În zadar supărat pe viaţă.

REÂNOIREA MITULUI

Mă arunc chiar în foc precum

Empedocles s-a aruncat în gura

aprinsă a Etnei.

În labirintele ursitei tale

Cobor fără speranţa că ne vom întâlni şi izbăvi

Purtată de-un puternic neastâmpăr.

Pas cu pas de foc mă apropii

În flăcări ard fără speranţă

„Căci fiece iubire e

Veşnică şi neschimbată

Prin faptul că s-a întâmplat

Şi a durat”.

Ştiu că atunci când va dispare

Când vei deveni simbolul

Unui nou mit

Precum sandalele din bronză a lui Empedocles

De undeva de sub cenuşă

Va fi aruncată în soare

Lava aprinsă

A iubirii mele năuce

Pentru a te desluşi,

Pentru a mă adeveri.

ATINGEREA DEPĂRTĂRILOR

Mâinile mele prevăzătoare,

fierbinţi ca ale vracilor

de gânduri mişcate

ating ceea ce am ales -

de fapt te-au întâlnit

Văzând mai bine decât ochii

mă călăuzesc fără greș :

Logosul mă cheamă mereu.

Scriu unul-două cuvinte

şi curcubeul sclipeşte

împreunând două ape irascibile

conştiente de puterea celor spuse.

Străpunse până-n străfunduri

unde-s la fel

unite prin forţa iniţială.

Din adâncuri fierbinţi

firul se prelinge

precum o adâncă dâră.

Ating literă cu literă,

uşor transmit energia.

Te înseninezi primind-o -

deschizi toate porţile

mie- femeii.

Şi nu şti ce te mistuie:

atingerea jăratecului, puterea celor spuse

ce te-au înfrânt într-o clipită.

Sau misterul fiiţei de departe

ce atingându-te sclipeşte.

CLAUDIA PICCINNO

S-a născut în sudul Italiei în 1970 și a migrat de tânără în nord unde locuiește în prezent și unde predă la o școală primară îndeplinind în același timp funcție de referent regional pentru învățământ. A fost publicată în peste optzeci de antologii, multe în străinătate (India, Malaezia, Singapore, Turcia, China), a îndeplinit adesea funcția de membru în juriile internaționale de literatură.

Bibiliografie: “La sfinge e il pierrot”, Aletti Editore, 2011; “Potando l’euforbia” in Transiti Diversi, Rupe Mutevole Edizioni, 2012; “Il soffitto, cortometraggi d’altrove”, La Lettera Scarlatta Edizioni, 2013; Ragnatele Cremisi”- La Lettera Scarlatta Edizioni, 2015; “Ipotetico approdo” ediție bilingvă italiană-engleză, Mediagraph edizioni, 2017, tot în ediție bilingvă italiană-engleză “Il soffitto, cortometraggi d’altrove” La Lettera Scarlatta Edizioni, 2014; în limba sârbă - “Tabahnha” ed.Majdah, 2014, în limba turcă și engleză - “Tavan Baska Yerlerdeki Kisa Filmier,Artshop, Istanbul 2016; în limba sârbă - “Grimizna Paucina” Alma editore, Belgrad, 2017; în limba franceză - „Pourpre toile d’araignée” Edilivre, Paris 2018; în limba turca și engleză - “Karaya Cikma Hayali”, Artshop, Istanbul 2018

Poezia ei se bazează pe respectul pentru identitate, se opune prejudecăților de toate felurile. Este laureată a mai multor foruri literare internaționale.

Aterizare ipotetică

1… Cu gândul la Titanic

Jack a ajuns și a încurcat

zilele care curgeau aidoma

desfășurând intinerariile

călătoriilor mentale.

Nu s-a întâmplat din cauză că Rose

dorea o întâlnire

Totuși împrejurul zidurilor

el a devenit șanțul,

linia ei de protecție,

ruperea apei la naștere,

un plan de urgență,

un interlocutor solidal,

aproape un om normal.

Rose nu știe să înoate

Dar e atrasă de mare,

interioru-i de ghiață

și se teme ca focul

ar topi miezul.

Rose stă lânga catargul

temerilor ei,

nu mai sosește nimeni

Nici centrul bric nu mai e de încredere

Dar ea vrea să creadă

că Jack al ei, așa virtual

ar simți o afecțiune reală.

Jack și Rose nu se vor vedea

la plimbarea zilnică

a planetelor distante,

însă sufletele lor pelerine

se vor recunoaște într-o ipotetică aterizare

la marginea strălucirii și a vitrinelor

necunoscute naufragiilor

și tuturor marinarilor.

Planul b

Iradiam luminescență autonomă

spre orizontul privirii noastre,

în timp ce mă revoltam la gândul

unui sentiment irațional.

Am străbătut mile de asfalt

pentru a-mi ancora pasul la sol,

înghițindu-mi îndoielile de a nu zburaîn alta parte

și apoi să mă prăbușesc.

Intr-n crez și o culoarea ce pălea

am reparat ce era sub scut

pentru a nu ispsiti inima

cu așteptări în van și speranțe insidioase.

Nu am luat în considerare planul b

ce-și procură sufletul după voia sa,

te vede ca pe o aterizare

meandrele nesfârșite ale unei îmbrățișări.

În latitudinea brațelor tale

mă voi odihni.

David este numele tau

(Poem dedicat unui copil suferind de autism)

Unde l-a surprin privirea ta pe David?

Te-ai concentrat asupra unui detaliu fără să vezi întregul.

Nu e ușor să descifrezi

compasul simțurilor

într-un haos de stimuli sociali.

Și cum voi susține răsplata

acelei biologii chinuite?

Pentru a urmări eșecul

de a stabili legătura cu abilitățile tale senzoriale

pentru noi „cei așa ziși normali“

este un efort imens.

Să compensezi prin gesturi

unei atenții distribuite,

să ajungi să lămurești o solicitare,

acestea sunt idei obligatorii în mintea mea.

David e numele tau,

pentru mine nu ești un diagnostic

sau o variantă de eroare a arhitecturii genetice,

o așteptare abandonată,

o intenție prematură sau tardivă,

o plastie cerebrală afectată,

un spectru al maladiei.

David e numele tău

copilul care iubește detaliul...

Voi suporta privirea ta,

Îți voi asculta stereotipia confuză

Mă voi încrucișa cu o iectul care te atrege pentru

a scurta distanța

care te ține prizonier într-o încăpere.

Nawal, regina debarcaderului

O numesc îngerul imigranților ilegali.

Ea observă de pe plajă

eventualii adulți și copii.

Avertizează garda de coastă

Înainte de dezlănțuirea furtunii.

Le spune imigranților să-și ferească spatele

de cei care caută mână de lucru

pretinzând că sunt sfinți.

Nawal e slabă și frumoasă

printre surorile ei,

scutierii de nopate se tem de ea,

patronii zilei o evită.

Nawal poartă o basma pe cap

și o răspundere foarte dureroasă.

Hrănește și recuperează frații din mare,

sfătuindu-i să nu cadă în păcat.

Nawal es micuți si are mintea ascuțită,

un priect în minte si nici urmă de teamă.

Nawal e regina debarcaderului,

Ea ii apără pe toți de înșelăciune și răutate.