Aceasta e a 4-a scrisoare ce v-o scriu, şi prima „deschisă” pentru ziar. Motivul: la scrisorile precedente nu aţi răspuns şi nici nu s-au luat măsuri, la 2 mi-au răspuns consilieri, foarte formal, apoi nimic! Ştiu că nici pe aceasta nu o veţi citit, dar o vor citit PD-L-iştii care, probabil, vă vor informa.

Şi în scrisorile precedente am scris doar date obiective, nu păreri subiective, dar criticile nu ajung la urechile dv. şi nici nu le admiteţi. Vă consideraţi perfect, fără greşeală şi fără nevoia de a asculta voci din popor.

În scrisoarea aceasta, ca profesoară bătrână, refugiată în Germania în 1970 (acum revenită acasă), după ce tata, Vasile Tătar, a fost ucis de comunişti, iar eu îmbolnăvită la Securitatea din Cluj, cred că am dreptul să vă pun întrebări şi să constat măcar unele rezultate ale faptelor conducerii dv.

Când aţi ajuns la conducere, speram, ca toţi românii, la mai bine şi v-am votat. GREŞEALĂ! Au urmat multe decepţii pe care mi le-aţi hărăzit mie şi multor români! Prima, când în calitate de preşedinte al ţării nu ştiaţi nici imnul naţional! În interviul d-lui Robert Turcescu, la întrebarea lui dacă ştiţi textul imnului naţional, aţi răspuns cu zâmbetul dv. fariseic, spunând doar câteva cuvinte din text. Iar la întrebarea: cine a scris textul? Aţi răspuns: Anton Pan! Nu ştiaţi nici că doar muzica aparţine lui A. Pan, iar textul poetului paşoptist Andrei Mureşanu din Bistriţa (m-am născut pe strada lui, care-i poartă numele). Se pare că alături de Mircea Dinescu, nu apreciaţi acest imn naţional cu textul românesc transilvan. Să ne mirăm? Nu! Ce ştiţi dv. despre Transilvania şi trecutul ei? Bănuiesc că aproape nimic. De vreme ce nici măcar nu aţi protestat acum, când un şovin secui a murdărit memoria eroului naţional român, Avram Iancu. N-a protestat nici „moţul” Boc, de care s-ar ruşina Avram Iancu! Ba, culmea, în parlament, atunci când un parlamentar a luat atitudine critică faţă de asemenea faptă, un parlamentar ungur a criticat atitudinea critică. Nici măcar ministrul culturii, dl. Hunor, nu a protestat, nu s-a revoltat la fapta secuiului lui şi niciun alt ministru din Guvern!!!

Nu de mult, vă văd şi acum cu casca la urechi, la colţul mesei, prezidiului format din Tokes, acel denigrator de ţară, alături de naţionalistul ministru ungar, Orban, care se adresau în ungureşte la Tuşnad (zis „Balvanyos”) ungurilor, fără text tradus! Ce ruşine! Aţi dorit intrarea în UE, dar jigniţi ţările ei prin „axa” dv. „Bucureşti – Washington – Londra”! Eram în Germania atunci şi am constatat cât erau de şocaţi germanii de „axa” dv.!

Aţi admis restituiri de bunuri ale grofilor din timpul Austro-Ungariei din Transilvania, nu doar bunuri confiscate în comunism! Şocant! Doar nici chiar în Ungaria nu s-au restituit bunuri grofeşti şi nici austriece.

Aţi inclus în guvern miniştri unguri, deşi ei sunt 8% minoritate în România. Dacă era să faceţi dreptate minoritarilor, trebuiau incluşi şi măcar un sas şi un rom. Credeţi că în marile ţări din UE s-ar putea întâmpla asemenea lucruri? În Germania, turci, danezi sau sorbi în Guvern? Nu. În Franţa marocani? Nu, în SUA: spanioli sau indieni? NU. Dar şcoli şi universităţi în limbile minorităţilor unde aţi mai găsit în afară de România? Nicăieri! Şi, totuşi, pretenţiile acestor „8%” din România nu mai contenesc. Ba dv. găsiţi linişte de lucru în Covasna, nu la Alba Iulia sau în Maramureş, unde obiceiurile dacice s-au păstrat! Dar oare nu v-a bătut vântul în terenurile defrişate de Verestoyi et comp, noii miliardari, cu lemnul pădurilor transportat în Ungaria? V-au ajutat în muncă să-l liniştiţi pe dl. Hunor Kelemen et comp. că vă ţineţi promisiunile secrete? Unde s-a mai văzut un ministru al culturii care nu face nimic pentru cultura majorităţii, ci se zbate pentru autonomia teritorială, nu culturală a secuilor lui?

În timpul austro-ungar, în Transilvania, intelectualii români nu numai că nu erau în guvern, dar românii erau decimaţi în lagăre de exterminare. Tata, preotul Vasile Tătar, a fost deportat la Sopron, unde mureau mulţi sau se întorceau bolnavi, ca tata. Credeţi că vreun român şi-ar fi putut permite nepedepsit cu moartea, dacă ar fi batjocorit un erou ungur? De ex. pe Kosuth? După război, în Ungaria, românii şi germanii rămaşi acolo au fost total deznaţionalizaţi, cu nume schimbate, ca în timpul austro-ungar, cu obligativitatea limbii maghiare. Limbile lor nu existau nici în şcoli, nici în universităţi. Ar fi acceptat oare în Ungaria ca o limbă minoritară să fie dominantă într-un ţinut? Cum pretind recent. Aici, ca româna să fie studiată doar ca limbă străină în părţile ţării unde sunt mulţi unguri. Vreţi să împărţiţi România în regiuni, ca să acoperiţi lipsa adăugării „autonome” pentru secui; la asta aţi lucrat „în linişte” acum, la Covasna. Multe aş mai putea spune, cu amărăciune şi dispreţ. Adaug doar: nu e vinovat cine umileşte şi cere ce nu-i aparţine, ci cel ce se lasă umilit şi înjosit şi uită sutele de mii de eroi morţi pentru pământul românesc strămoşesc!