Suntem atât de preocupaţi de traiul zilnic înâat nu mai simţim pericolele.

Ne-am obişnuit să vedem pericolele doar atunci când nu mai avem puterea de a lupta împotriva lor. Sărăcia, foamea, boala, neputinţa, lipsa de solidaritate, nu sunt pericole, ci efectele unor pericole pe care în mod constient sau nu, le-am neglijat în faza iniţială. Clasa politică a indus sentimentul că dacă suntem în NATO şi în UE, suntem imuni la orice pericol. Nu ne-au spus că şi NATO şi UE sunt în plină transformare şi că trebuie să fim atenţi la orice. Începutul de an şi de deceniu, a fost marcat de evenimente cu potenţial exploziv.

Wikileaks a cutremurat lumea diplomaţilor, a creat incertitudine şi lipsă de încredere între actorii internaţionali. În UE, criza economică, ale cărei cauze nu au fost încă identificate, a creat tensiuni, mai ales în aprobarea bugetului şi a sprijinului financiar acordat Greciei şi Irlandei. Modelul economic al Uniunii, bazat pe hidrocarburi, a făcut ca relaţiile bilaterale cu Rusia să aibă prioritate în faţa Tratatului de la Lisabona. Relaţiile bilaterale ale Franţei, Germaniei, Italiei şi ale Regatului Unit cu Rusia sunt mai importante decât relaţiile UE – Rusia. Extinderea spaţiului Schengen se face cu mai multă atenţie decât cea cu care se nasc şi întăresc relaţiile cu lumea emergentă a Pacificului. Preşedinţia ungară a UE a creat insatisfacţie şi grijă în sfera diplomaţiei.Un preşedinte al UE care, în propria ţară, naţionalizează fondurile de pensii private şi cenzurează presa, nu poate fi decât generator de tensiune la nivel European. La sfârşitul anului 2010, în interval de o săptămână, succesiv, preşedinţii SUA, RUSIEI şi CHINEI au vizitat INDIA. Preşedintele Chinei este primit la Casa Albă la început de an, cu onoruri şi multă delicateţe. Nordul Africii a fost cuprins de foc începând cu Tunisia şi Egipt. Starea de asediu a cuprins ţările din aria politicii de vecinătate a UE. Egiptul, care de peste 30 de ani este elementul pe care se sprijină stabilitatea şi echilibrul în Orientul Mijlociu, între evrei şi arabi, a luat foc. La Moscova, un atentat terorist a pus pe gânduri lumea că nu e un fapt izolat şi se cam leagă toate. În acest timp, în ROMÂNIA, şeful statului antagonizează CHINA, FRANŢA, GERMANIA, RUSIA, POLONIA, reduce bugetul ARMATEI cu 30 %, rupe coloana vertebrala a sistemului de Apărare, Siguranţă şi Ordine Publică. În loc să vegheze la linia de coeziune a acestui sistem, opune subofiţerii, ofiţerilor, activii, rezerviştilor, pe cei cărora le creşte pensia, celor care le scade, pe cei care au fost în teatre, celor care nu au fost, umileste jandarmii, scăzându-le puterea în a limita fenomenul contravenţional. Mai mult, acuză ofiterii de oportunism şi de faptul că unii nu au văzut sediul NATO. Eu subliniez, pentru oamenii de bună credinţă, că poporul român este creştin şi nu musulman şi de aceea, nu avem obligaţia să facem pelerinaje la Bruxelles, ca arabii la Mecca şi nu ne închinăm la clădiri, ci credem sau nu, în forţa unor instituţii ori unde ar avea sediul. Mai mult, crează un curent de opinie împotriva Armatei, Poliţiei, Jandarmilor şi anunţă public că, majoritatea pensiilor acestora nu scad, ci cresc, adică devin mai «nesimţite». Interesant scenariu. Încercaţi să legaţi lucrurile, faptele, evenimentele şi întâmplările din ţara noastră, cu ce se întâmplă în vecinatatea noastră tot mai extinsă. Judecaţi singuri şi comparaţi cu ce s-a întâmplat în jurul nostru în 1989. Şi în 1989 s-a încercat şi în unele locuri, izolat, s-a reuşit să se opună ARMATA, intereselor poporului. Cui foloseşte acest scenariu ? Oare cine a făcut acest scenariu ? Că şi în 1989 a fost un scenariu larg.

Nimeni nu ne poate face mai mult rău decât ne facem noi sinnguri.

Col (rez ) Ioan Gaftone