Un dascăl al Năsăudului a fost condus pe ultimul drum. O LUMÂNARE DIN PARTEA FIECĂRUI ELEV LA CATAFALCUL PROFESORULUI ION RICAN
Ioan Mititean
Image
image.png

Duminică, 3 februarie 2019, la Capela din Năsăud s-a adunat lume multă, în costume îndoliate, foști elevi, colegi, prieteni, părinți spre a aprinde o lumânare la cel care a luminat pe alții, profesorul de geografie Ion Rican din Năsăud.

În lunga sa activitate didactică, geograful Ion Rican a slujit școlile din Rebrișoara și Năsăud, ani în șir fiind în activitatea de îndrumare ca inspector școlar de specialitate și consilier local la Primăria Orașului Academicienilor. I-a plăcut să fie mereu în mijlocul oamenilor. A fost înzestrat de Bunul Dumnezeu cu inteligiență și cu patru fete minunate și nepoți isteți, deprinși toți cu tainele învățăturii.

Lumânările aprinse și florile multicolore simbolizează mesaje de stimă și apreciere, însoţite de cuvinte înălțătoare, parcă scoase din visteria limbii române. Plecarea lui a îndoliat învățământul și orașul, pe care atât de mult l-a iubit. Cu durere în glas și cu lacrimi în ochi familia îndoliată, fetele, ginerii și nepoții, că doamna a plecat înainte cu câteva săptămâni, spre a pregăti noua lor locuință, din acel loc plin cu verdeață, că doar și pe acest pământ a fost un apărător consecvent al mediului. A trăit pentru mediu, insuflând elevilor dragostea pentru frumusețile naturii. Orele sale erau dincolo de informații pur științifice, o plăcere, o delectare efectivă.

Elevii l-au iubit, l-au apreciat, l-au stimat, l-au căutat în permanență, iar pentru noi, dascălii, a fost una dintre cele mai pozitive personaje din cancelaria școlară, cu vorbe blânde încărcate de umor, cu epigrame, anecdote, zicători, vorbe înțelepte ce descrețeau frunțile colegilor, mijloace de înlăturare a stresului. Știa să aducă în cancelarie o umbră de zâmbet ce-l însoțea și în sala de clasă, cu acele anecdote și povestioare hazlii, dar deosebit de educative și binevenite în activitățile în completare. Știa să ajute cu o totală discreție, atunci când era nevoie.

Era un dascăl pasionat, un om vital, un om energic, iubit de toți. De fapt, știa să se facă iubit și avea darul de a transmite celor din jur sentimente pozitive, gânduri frumoase și bune. Era atât de prietenos în relația cu lumea, încât dădea impresia că se cunoștea cu toți, deși pe mulți dintre ei îi vedea pentru prima dată. O blândețe de om, plin de nădejde și de o simplitate, calm și sigur pe el. S-a conectat la nou prin activități diverse: fotbal, șah și pescuit, activități ce i-au imprimat spiritul de prietenie, spiritul de echipă și camaraderesc, cu egalitate în reacții. Îl caracteriza umorul, care de fapt, ținea de personalitatea și temperamentul său. Nu era conflictual, fiind tipul de om apropiat, dar confident, cu simțul de dreptate și probitate profesională.

În cancelarie s-a pus poza lui și o zi întreagă au ars lumânările, asemenea unui rug ce arde și nu se mistuie.

Începând de azi, profesorul Rican, cu proverbiala sa bunătate, vesel și deschis, ne salută din ceruri, pentru că nu e mort, deoarece se zice în popor că preotul și dascălul nu mor niciodată.

Drum bun spre Împărăția lui Dumnezeu stimate înțelept, din agora cancelariei!