În memoria celui care a fost profesorul universitar dr. Tudor Cătineanu, născut în localitatea Ocnița, un poem scris într-un construct și un vocabular la îndemnul Maestrului, care astăzi trece pragul veșniciei în împărația lui Hasem.
Actualitate
Îndemnat de Tudor Cătineanu
Si pe strada de pe dric,
Am crescut cand eram mic,
Mancam pere dintr-un pom,
Scuturate de un om.
De un om tare istet,
Ce-mi citea sara povesti,
Dintr-o carte fara foi,
Scrisa noaptea d´un strigoi.
Pomu s-o impadurit,
S-omu o imbatranit,
Paru i-o incaruntit,
Ca prin viata o trecut.
Si se uita prin ograda,
Ce iarna si primavara,
Cand taia la oamenii porci,
Si la Craciun si la post.
Desfaca sara cucuruzi,
Sau umbla vara la nunti,
Sau mergea la Bucuresti,
C-avea legaturi domnesti.
Sa-mi aduci Marie camesa,
Ca vreau sa ma pregatesc,
Ca vreau sa ma duc de-acasa,
La popa sa il spovidesc.
Ca soarta bat-o vina,
O lasat la om batran,
Sa se duca de acasa,
Fara sa-si ia ramas bun.
Si sa mearga din osteza,
Iar in casa lui din sat,
Sa nu sa se mai intoarca,
Niciodata unde-o stat.
As vrea o zi sa mai traiesc,
Sa-i spun la Maria c-o iubesc,
Inainte sa ma duc,
La parinti si fratii mei multi!
© Daniel Catinean | Bruxelles