Trecător, mă plimb vara sub soarele auriu şi torid, bat străzile Bistriţei, prin cartierele pe unde nu am fost din tinereţe, prin pesajele medievale, aşişderea,  admirând cu ochi de turist român şi străin, doar nu sunt eu un second-hand al extratereştrilor, vechile clădiri pline de destine omeneşti, istorie şi timp.

         Şi mă gândesc şi la colegul de liceu Rebreanu, dr. Gelu Mircea Buta, scriitor şi jurnalist, ce pregăteşte o carte cu românii originari din Bistriţa şi vieţile lor. El îmi povesteşte, în plimbări, destinul şi viaţa caselor, clădiri istorice, de patrimoniu local şi naţional.

         Intru apoi la concertele Noii Orchestre Transilvane organizate de Societatea de Concerte a prof. Gavril Ţărmure sau particip la serile folclorice ale „Nunţii Zamfirei” organizate în Piaţa Culturii de către prof. dr. Dorel Cosma, directorul Palatului Culturii. Apoi, paşii mi-i port şi prin Parcul municipal – Prietenul Parc ori prin Pădurea parc Schullerwald şi gândul mă duce la primul european al Bistriţei – ing. Ovidiu Teodor Creţu.

         Iar arhitectura modernă a burgului Bistriţa mă obligă să fac o reverenţă în faţa serviciului de arhitectură şi patrimoniu, de la arhitectul-şef al Bistriţei, Monica Pop, până la pictorul şi inginerul Sever Moldovan.

         Vara, prin oraşul natal, îmi duc gândurile, poezia şi amintirile, ca printre picăturile citadine ale Bistriţei poetizate cu penelul de Sever Moldovan.

         Bistriţa e un oraş cultural şi luminos!