De-am fi-n libertate puternici, ca Luna,

Am fi mângâiat cei dintâi răsăritul,

În suflet reflexe ne-ar ţese întruna

Vibraţii ce-şi cată-n milenii sfârşitul.

Şi n-ar mai fi noaptea povară-adormirii,

De zbor ne-am cuprinde, că-n liniştea sfântă,

În rate şi-ar vinde mireasa iubirii

Eterna scânteie ce-n inimi se-mplântă.

De-am fi-n libertate puternici, cu stele

Grebla-vom curajul de-a merge departe,

Şi-am da fiecărui luceafăr să spele

Momentul sau clipa ce-n rău ne desparte.