PARCUL

(D-lui primar Ovidiu Crețu)

Pe verde de mătase chinezească

A poposit o frunză-ngălbenită,

Peisaju-i colorat ca o ispită

Menit în suflet să mai poposească.

În lumea de ispite-ncrâncenată,

O oază de lumină-ți dă odihnă,

Aduce liniștirea cea divină

Peste durere, ofuri, albă pată.

Se zbenguiesc copiii pe rotile

Păziți de mame și bunici severe,

Pe tobogane și rotunde sfere

Plutesc, țipând voioși a fericire.

Mai stă un moș cu un nepot în brață

Privind în lac la peștii cei roșcați

Ori pestriți, alb cu negru tot pătați

Și-l bucură priveliștea măreață.

POȘTAȘUL

(domnului Scurtu)

Bate-n geam, aduce-o veste

Pensia, sau ziarul nou,

Are și el o poveste

În care-i un mic erou!

Îi știe pe fiecare,

Care? Cum? și Cine? Ce?

Îl dorim în așteptare,

Să vină am da orice!

Cu pixul după ureche,

Cu tașca doldora-n spate,

E-un erou fără pereche,

Zâmbind tot cu bunătate.

Noi sărimcasă-I deschidem,

Moși, cumetre, tot orașul,

Și-l primim cu bucurie:

-Săriți! Că vine poștașul!

Dar de când cu televizorul,

Cu mobil, cu internet,

Eroul își pierde zborul,

Totul se face pe net!

Încurând el va dispare,

Cardul, bancomat și net,

Zilele ce trec fugare

L-or scoate și din buget!

Ne rămâne-n amintire

Un erou, iubit, un zeu,

Și nepoții cu uimire

L-or cunoaște din muzeu!

Astăzi trece, vine mâine,

Tot ce-a fost acum s-a dus;

Portretul lui va rămâne

Vremurilor ce-au apus!

INIMII MELE

Bătut-ai o viață-ntreagă

La bine și la rău vibrând

Și-ai tresărit la orice gând

Cu mine-n alianță dragă.

Și ți-am șoptit și rău și bine,

Mi-ai fost un confident fidel,

Chiarcând m-am rătăcit rebel

Și dorul a fugit de mine!

Ai merita cu prisosință

Un premiu de fidelitate

C-ai râs și-ai plâns cu a mea ființă

În clipe bune, sau păcate!

Acum mă mir că mai exiști

Și-mi bați în piept tic-tac-ul vieții

Și-n geana tristă-a dimineții

Te lupți în viață să reziști.

Și ai bătut cât ai voit

Trudindîn poarta vieții mele

Cuzâne multe și cu iele

Viața asta mi-ai tivit!

Azi, inimă, ți-am acordat

O audiență-n ceasuri grele,

Că-mi strigi într-una, sacadat,

Că măașteaptă vremi rebele!

Dar astăzi, calea ne desparte,

Căci viața nu-mi mai dă prinos

Rămâi cu dorurile-n carte

Și nu uita: SĂ SCRII FRUMOS!