Salca de la râul morii

Legănatu-și-a veșmântul;

Peste mâțișorii galbeni

A trecut alene vântul,

Mângâindu-i cu un cântec

Monoton - sfâșietor,

Apoi cu un vechi descântec

Învățat de prin popor:

În durere, Sfânta Maică

Vru la Fiu ca să ajungă,

Râul era greu să-l treacă -

Plan făcu, Măicuța,-n rugă.

Salcia și-a legănat

Ramurile înflorite

Și-ntr-un fel s-a înnodat,

Pentru trupul Maicii Sfinte.

Ca-ntr-un leagăn a trecut,

Peste apa-nvolburată

Și-a ajuns, cum n-a crezut,

La troița blestemată.

De atunci, de leac e salca,

Dacă-i pusă la icoane;

Să nu ocoliți țiganca -

Vinde flori că-i este foame.