Vrea Primăria să demoleze răposatul cinematograf,,23 August" şi un cor de împotrivire se înalţă. Ni se aduce aminte că această clădire face parte din ;;Art Nouveau", cică stilUl ,,Secession" -de pe la finele de secol XIX.  Se oferă fotografii cu palate vieneze aparţinătoare stilului amintit, numai că 23 Augustul nostru este ca o pisică înfometată pe lângă un tigru. Abia are nişte frontoane, cel mul de lăsat la vreun muzeu comunal, aducere aminte vagă-vagă de ce era zisul stil.  Adică, dacă mi-am lăsat şi eu ceva mustaţă, sunt nobil...Cică orice şură e arhitectură.

            Acolo au văzut filme unii, acolo fugeau adesea de la plictisitoarele cursuri de liceu, iar în epoca democraţiei fără limite, să mai tragă câte-o iarbă. Era atât de aproape! Şi câte lucruri tainice se mai pot spune, le intuiţi;  voi sunti isteţi. Ce s-ar face oraşul, ba chiar Ţara fără acest 23 August rămas fără activitate şi scop? De mirare că nu s-a prăbuşit încă. Cine şi pe ce să iroseşti banii? Discuţii de prisos. Eu n-am interese politice, datorii, nimic.

            Am văzut şi eu destule filme la ,,23 August ", ante 1989, dar acum avem sălile ,,Dacia", moderne. Avem Palat al culturii. Noi am vrea să rămânem tot în Evul Mediu, doar că imperativele actuale ne spun altceva şi nici nu ne dăm seama că suntem surzi la  glasul vremii. O Primărie priveşte spre viitor, cât mai anticipativ.

            Dacă tot suspinăm după acest ,,23 August", dacă este o clădire atât de precum ziceţi, pentru ce nu aţi avut grijă de ea timp de 30 de ani şi aţi lăsat-o pradă igrasiei, mizeriei,dărăpănării, coşcoveliI?  Nici de tencuit n-aţi tencuit-o, de dragă ce v-a fost.  Vă rog, nu mai jeliţi, nu mai suspinaţi!

            Dacă lista văietătorilor corişti e lungă, hai să cântăm şi noi ca ei, ,,că aşa e românii, proşti". Să fim mulţi.  Cineva s-a trudit să adune semnături, din obscure interese, unii probabil fără să ştie pe unde vine Bitsriţa. Suntem rămaşi în urmă -se zice. Hai să fim deci şi mai în urmă!

            O aşa zidire ar face cinste unui sat oarecare sau unei Lechinţe, dar să o compari cu palatele Vienei... aburiţi lumea!

         Au vrut câţiva habarnişti să ne fericească şi cu o Universitate nu mult timp în urmă, fiindcă voiau o aglomerare automobilistică  de speriat, ce îngrozeşte un oraş precum Clujul. Noroc cu Consiliul local, că s-a trezit înainte de prea târziu, în ultimul ceas.

            Nu mulţimea coriştilor dă valoare unui cor, ci calitatea vocilor. Poate greşi un Congres, un Parlament, o Ţară, nu o listă aleatorie.

            Pe unele străzi bistriţene pot circula două pisici, dar nu foarte grase. Vrem şi mai rău?

            O parcare modernă, subterană şi supraterană, ar absorbi fluxul penibil ce îl vedem în timpul zilei:  Ea nu se face în afara oraşului. Nu prin cultură se descongestionează traficul. Cultura e altceva. Tot judeţul vine la Bistriţa. În fiecare zi avem acum un fel de ,,Zilele Bistriţei". Peste doi-trei ani vă veţi plânge că oraşul e sufocat. De unde vom  lua cenuşă să ne punem pe cap, că am fost obtuzi acum? Chemaţi buldozerele şi după aceea discutăm consultativ (doar) ce vom face acolo.

         Onorată Primărie!  Destinul unui oraş -arhitectonic sau infrastructură şi altele- nu se hotărâşte de către oricine. Există specialişti, comisii de specialitate, organe abilitate, fără atâtea campanii de presă.

         Cu  toate că unii voiau să păstreze Parisul ca pe vremea Revoluţiei franceze de la 1789, el a foat renovat nereu şi mereu, până în ziua de azi. Acolo unde nu s-a putut renunţa la aspectul  vetust, s-au păstrat faţadele şi în spatele lor s-a ridicat complexul dorit. Iar după  o sănătoasă vreme, s-a renunţat şi la acelea, până s-au înţărcat reclamanţii  modei retroromantice.

           Prin poarta lui 23 SAugust au intrat tancurile Armatei Roşii. Nu mai defilăm de dragul lui, nu mai avem nevoie de amintirea lui. Numai noi vrem să-l menţinem până în secolul  patruzeci (2936) la Bistriţa.  (Aţi auzit că omenirea va dăinui încă 2000 de ani cel puţin?)Sau să cerem aprobarea lui Putin?