Alt solstițiu

ascultă apa din astă vară

cade invers acoperind cu firea

prin arderi să încerce împlinirea

dar calea e suferință,pofta amară

înaintez îndoielnică,patimi bănuiesc

cu drumul trecând hotare gol să mă împresoare

silit de lucruri secrete prima dată știutoare

și-mprejumuiri albe de iubire mă iscodesc

ispita se dezbracă la scadență în spini

e sorocul când sâmburii inundă-n vânt

ceasul numărătorii de creșteri în fruct

și iată,socot solstițiul ce vine prin grădini

Chemare mimând platoul de humă

E sâmbătă.

O port întru pomenire plătind ape să scalde piatra de după Rusalii

și duhul neodihnindu-se oficiază mise pe sub arcuri și arcane de tâmple.

E-un zbor ca o suflare cu greutatea zilei măsurând pământul

și suflu mergător împrăștie cu ochii via și visul.

Un șoim rigid deschide aripi peste dealul craiului și în păduri trecute de înțelesuri care dor

ridică în ruguri copacii cu crucea crudă de dor.

Priveliștea șuieră de taina dobândită și cerul fără somn împovărat revarsă litere făcute și nefăcute peste frunze.

Un pădurar la curțile leului pavează subtil bolțile și salută fructe pădurețe amestecându-le.

Pași călători în legea noastră gândesc la vremea picioarelor silvestre și opresc în patrat un pact legat de falduri pe feude cu cărți însemnate și neînsemnate sub armături-grinde de stejari înflorite.

M-aș legăna în legenda florilor cu pulbere de miresme venind din depărtări cu urme de tălpi de soc

să-mi binecuvânteze la soroc grădina.

Dacă vreun codrean rătăcit ar asculta cântecul lacrimilor

aș cuteza să cer minunății luminișului din adânc de întunerec azvârlind în zări comori

și m-aș lega stânjenilor să-mi îngrijească trandafirii.